Timișoara stă sub cerul indigo din „Mica țiganiadă”. La Operă se petrec lucruri în fața cărora ochiul, inima și conștiința nu rămân indiferente. Înăuntru se aniversează două decenii de la scrierea Proclamației al cărei Punct 8 ar fi putut igieniza România. Afară se desfășoară o scenă demnă de toți regizorii lumii. O gâgâlice de cinci ani aruncă firimituri dintr-o pungă și stârnește o furtună de porumbei. Păsările i se opresc pe cap, pe umeri, lângă picioare, îmbrăcând-o în mulțumiri. Ciugulesc cu spor și aștern în jurul copilului un covor care forfotește. Firimiturile le ajută să creadă că a doua zi un alt boț de carne căruia părinții i-au inculcat pedagogia generozității se va apropia de ele cu punga doldora de speranțe. Gâgâlicea o ia din loc fără o adresă precisă. Porumbeii se țin după ea, gata să-i asigure un alai gânguritor, o curte penată. Mica prințesă n-a ieșit din condeiul lui Saint-Exupéry, dar poate inspira penelul oricărui pictor cu acces la idee.
Trei kilometri mai încolo, zece de mii de oameni adoptă comportamentul porumbeilor. Firimiturile de care au parte pe stadionul „Dan Păltinișanu” nu sunt de pâine, ci de fotbal. Dar ciugulitul nu astâmpără foamea. Ceea ce era mărinimie la mogâldeața din piață devine prudență bolnavă și calcul meschin la Poli. Sabău e apostolul unui fotbal searbăd, fără lumini. Galeria cântă fără condiții, pe când lucizii fără calități vocale bombăne. Și au dreptate. Nu trebuie să fii arhitect sau inginer constructor ca să știi că o casă nu se ridică aruncând cărămizile la nimereală. Or, Sabău tocmai asta face. El a inaugurat la Timișoara un fotbal de rampă a cărui condiție esențială e degajarea. Cine îi spune că nu poți să predai la cheie o locuință fără s-o construiești e făcut amator și invitat să-și plângă necazul la alte mese. Sabău nu se clintește din încăpățânările lui sterile. Din mijlocașul ingenios de pe vremuri a rămas doar profilul de efigie romană. La Timișoara, ereziile ofensive se pedepsesc (nu întâmplător, Poli a marcat într-un singur meci din cele patru ale returului). Cine e prins pasând pe jos și în adâncime e fie împrumutat, fie logodit cu banca de rezerve. Kozak ispășește și acum pentru cele patru-cinci pase utile din meciul cu Bistrița. În acest timp, zece mii de porumbei cu guler violet ciugulesc trist prin tribune, întrebându-se dacă, după atâtea firimituri, vor primi vreodată o felie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER