La numai o săptămână de la încheierea Campionatelor Europene de gimnastică de la Birmingham, am intrat în cantonamentul lotului olimpic feminin al României. Cea mai importantă problemă care trebuie rezolvată cât mai curând e starea de sănătate a sportivelor. Nicolae Forminte, antrenorul coordonator, afișa o atitudine pesimistă, însă tehnicianul spune că „în România realismul e același lucru cu pesimismul”. Lotul a intrat deja în linie dreaptă cu pregătirile pentru Campionatele Mondiale de la Rotterdam, din luna octombrie. Singura sportivă aptă sută la sută este Diana Chelariu. Cel puțin așa a reieșit din ultimele analize efectuate la Centrul Național de Medicină Sportivă.
Pe gimnaste le-am prins la final de antrenament, când se efectua mișcări de streching. Deși are un picior în ghips, Ana Porgas execută mișcările comandate de antrenoarea Lili Cosma la fel ca și colegele ei. Scăpate de presiunea concursului, fetele își permit și câteva momente de relaxare, dar nu prea multe. „La noi pregătirea nu se oprește niciodată. Gimnastele care au participat la Campionatele Europene vor avea o săptămână, două ceva mai lejere. Restul trebuie să tragă tare. România nu își poate permite să meargă la orice competiție fără să se bată pentru medalii. Din păcate, starea de sănătate a gimnastelor este deja cunoscută și nu mai trebuie să o amintesc. Avem niște gimnaste foarte plăpânde. Sper să se termine odată și cu ghinioanele, pentru că au fost destule. Românii trebuie să înțeleagă că nu ai cum să obții aceleași performanțe sau chiar mai bune, dacă aria de selecție este atât de redusă. Trebuie să avem grijă de sportive, altfel putem pune în pericol obiectivul final, Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012. Medicina sportivă are și ea limitele ei. Nu pot să am pretenții de la cineva care face muncă de voluntariat, pe care nu îl plătesc”, a declarat Nicolae Forminte. Unica sportivă fără nici un fel de probleme este Diana Chelariu, dar cu o floare nu se face primăvară. Sandra Izbașa este și ea în sala de antrenament. Nicolae Forminte spune că are mare încredere în ea și cum o știe o fată ambițioasă, e sigur că va reveni în concursuri. Ana Porgras are piciorul în ghips și îl va purta trei săptămâni. „Fisura de os se repară mai repede decât ligamentele sau musculatura”, a mai spus antrenorul coordonator.
„Deși Rusia a câștigat, să știți că rușilor le-a fost foarte frică de noi. România a pierdut singură, pe mâna ei. După ce am căzut de două ori de pe bârnă, la primul aparat, ne-au așteptat la cotitură. Arbitrii ne-au prins, tuns și frezat. La fel ca la Volos, când a câștigat Italia. Am întâlnit o echipă a Mare Britanii în mare formă, care a primit note constant mai mari. Nu poți să-i bați pe englezi la ei acasă. Nu ai cum să te lupți, să contești. Poți contesta doar nota sportivului tău, nu și a altor gimnaste. Mai e și nota de plecare, care rămâne întotdeauna la aprecierea arbitrilor. Eu am spus, dar nimeni nu m-a crezut, că dacă era vechiul cod de punctaj, România era azi campioana olimpică de la Beijing. Am fost singura națiune care nu a ratat în finala pe echipe. După concurs, s-au apucat specialiștii să calculeze și au văzut că așa este. Când România o avea pe doamna Simionescu (n.r – Maria Simionescu, mare arbitră internațională, vicepreședinte de onoare al Federației Române de Gimnastică) în FIG (Federația Internațională de Gimnastică), nimeni nu comenta în fața noastră”, a apreciat Nicolae Forminte desfășurarea evenimentelor din Albion. Cât despre finalele pe aparate: „Beth Tweddle este o gimnastă extraordindară, care la 25 de ani încă mai găsește o motivație în gimnastică. E foarte bine și foarte frumos din partea ei, decât să meargă în cluburi și discoteci. Numai că, în zece ani de când concurează la senioare, nimeni nu a chemat-o la un control antidoping. Într-o zi o va chema și pe ea cineva. Într-o zi vom afla poate și despre ea, la fel cum am aflat și despre alți sportivi cărora le-au fost retrase medalii”, a spus Forminte.
Proaspăt medaliată cu aur și bronz la Europene, Amelia Racea se teme. „Mi-au descoperit ceva la Centrul Național de Medicină Sportivă. Cred că la inimă, nici eu nu știu exact”, spune gimnasta în fața jurnaliștilor. Cea mai deschisă e de departe Diana Chelariu. Debordează de optimism și sinceritate și poate povesti minute în șir fără să o întrerupi sau să termine fraza în care s-a angajat. „Vreau să fiu sănătoasă, să muncesc mai mult. Știu că am probleme de ținută la sol, lucrez la problema asta, mă ajută și Valer (n.r. – Valer Puia, coregraful lotului). Sper să fac patru aparate, acesta e visul oricărei gimnaste. A fost prima medalie pentru mine și asta mă ambiționează”, spune Diana Chelariu. Raluca Haidu e o altă gimnastă de mare perspectivă, una care poate face patru aparate. Ea este cea care a ratat de două ori în finala pe echipe, la bârnă. Și-a revenit la același aparat în finala pe aparate, unde a obținut bronzul. Și pentru ea a fost primul concurs major la senioare. „Trebuie să acceptăm faptul că această generație nu a luat medalii cu echipa la nivel de junioare. Este o premieră”, a încheiat Nicolae Forminte.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER