Pentru Spania există reticența că a fost întotdeauna echipa bună, ștanțată cu destule valori, dar care se transformă întotdeauna în loser-ul perfect, mai ales atunci când are parte de presiunea favoritului. S-au întâmplat însă în ultimii ani câteva lucruri inedite chiar și pentru Spania.
În primul rând, s-a întâmplat Euro 2008, un turneu final care a adus Spaniei pe lângă un titlu, convingerea că inhibițiile sunt totuși efemere și că poate miza senină pe argumentele latinității. S-a întâmplat apoi Barcelona, cu jocul său care taie respirația și cu jucătorii pe care îi dă acum naționalei iberice. În fine, Spania nu a dus în Africa de Sud, poate pentru prima dată de când merge la Mondiale, doar niște vedete, ci o echipă adevărată, care are curajul să mârâie fioros către imaginația braziliană sau pragmatismul german. Spania ne privește țanțoșă în ochi cu o identitate pe care o merită. Și spune apăsat: „Vreau, pot și merit să câștig! Because i am simply the best!”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER