Franța moare urât. Prea multe vorbe mari pentru o națională atât de mică. A doua revoluție franceză, după presa londoneză. Criză fără precedent în istoria echipei noastre naționale, după Papin. Noul Waterloo, cad capete încoronate, Titanicul bla, bla, bla. De fapt, nu există nimic grandios în această catastrofă. Doar polemici mărunte, meschine, tentative ridicole și eșuate de a domina vestiarul ca un șef de haită de maidanezi din scara blocului care-și arată colții pentru o coajă de pâine azvârlită de la etaj.
Click AICI pentru citi integral editorialul lui Mihai Ciucă
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER