Clubul Chelsea are două variante prin care poate cere executarea silită a fotbalistului Adrian Mutu, cea mai favorabilă jucătorului fiind aceea de a propune FIFA și grupării londoneze un plan de plată, a declarat, pentru MEDIAFAX, avocatul spaniol Josep Vandellos, specializat în drept sportiv.
Hotărârea Tribunalului Federal Elvețian, din 10 iunie, dată în cazul lui Adrian Mutu, obligat la plata unor despăgubiri de peste 17 milioane de euro plus dobândă, către clubul Chelsea, pentru încălcarea contractului cu gruparea londoneză, este irevocabilă.
Astfel, clubul Chelsea poate apela fie la Convenția pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată în 10 iunie 1958 la New York, fie la procedura de executare a FIFA (Federația Internațională de Fotbal), a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, avocatul spaniol Josep Vandellos, specializat în drept sportiv, colaborator al societății de avocați „Chiuariu și Asociații” din București.
Potrivit Convenției de la New York, aceasta se aplică recunoașterii și executării sentințelor arbitrale date pe teritoriul unui alt stat, decît acela unde se cere recunoașterea și executarea sentințelor și rezultate din diferende între persoane fizice sau juridice. Ea se aplică, de asemenea, sentințelor arbitrale care nu sunt considerate ca sentințe naționale în statul unde este cerută recunoașterea și executarea lor.
Prin sentințe arbitrale se înțeleg nu numai sentințe date de către arbitri numiți pentru cazuri determinate, ci, de asemenea, și acelea care sunt date de către organe de arbitraj permanente, cărora părțile li s-au supus.
Articolul III al Convenției arată că fiecare dintre statele contractante va recunoaște autoritatea unei sentințe arbitrale și va acorda executarea acesteia, conform regulilor de procedură în vigoare pe teritoriul unde sentința este invocată
În opinia avocatului spaniol, Adrian Mutu ar putea folosi procedura de excecutare a FIFA, care implică sancțiuni disciplinare. „În acest caz Mutu ar face bine dacă ar propune FIFA și clubului Chelsea un plan de plată. Cu asta ar câștiga timp. Dacă nu plătește, va fi suspendat”, a adăugat avocatul.
Printr-o decizie din data de 10 iunie 2010, Tribunalul Federal Elvețian a respins recursul formulat de Adrian Mutu împotriva unei decizii a Tribunalului de Arbitraj din Sport (TAS). TAS îl condamnase pe fotbalistul profesionist român să plătească o sumă de peste 17 milioane de euro către fostul său angajator, Chelsea Football Club Limited.
În august 2003, Adrian Mutu și Chelsea au semnat un contract de muncă pentru o perioadă de cinci ani. În 28 octombrie 2004, în urma unui control antidoping pozitiv, Chelsea a reziliat contractul, rezilierea având efect imediat. Fotbalistul, care consumase cocaină, a fost exclus din toate competițiile sportive timp de șapte luni, notează Tribunalul Federal.
În mai 2006, Chelsea a făcut o plângere împotriva lui Adrian Mutu pentru a obține despăgubiri pentru încălcarea contractului. Prin decizia din 7 mai 2008, autoritatea competentă sportivă FIFA a acceptat parțial cererea clubului londonez. Adrian Mutu a făcut apel la această decizie, adresându-se TAS. Prin decizia din 31 iulie 2009, TAS a respins apelul și a dispus ca Adrian Mutu să plătească clubului Chelsea suma de 17.173.990 de euro plus dobândă.
Și această decizie a fost atacată de Mutu.
Astfel, prin decizia din 10 iunie 2010, Tribunalul Federal a respins recursul înaintat de Adrian Mutu împotriva sentinței TAS. Tribunalul a respins argumentele prin care fotbalistul punea sub semnul îndoielii imparțialitatea a doi din cei trei arbitri care dăduseră sentința. Pe fond, Tribunalul Federal a amintit că, în domeniul arbitrajului internațional, nu rejudecă acțiunea, așa cum ar face-o o jurisdicție de apel, ci verifică doar unele aspecte limitate pe baza unor fapte constatate în sentința atacată.
În cazul de față, Tribunalul Federal trebuia doar să vadă dacă suma cerută ca daune și interese de clubul londonez aducea atingere valorilor esențiale pe care orice ordine juridică trebuie să le respecte (ordinea publică). Tribunalul a ajuns la concluzia că nu este cazul, deci recursul fotbalistului român nu era fondat.
În această primăvară, atacantul Adrian Mutu, care mai are contract cu Fiorentina până în 2012, a fost suspendat nouă luni de Tribunalul Antidoping din cadrul Comitetului Olimpic Italian (CONI), după ce a fost depistat pozitiv cu sibutramină. Suspendarea lui Mutu va expira în luna octombrie.
Potrivit articolului 39 din Codul disciplinar al FIFA, organul care dictează sancțiunea (Comitetul Disciplinar) decide scopul și durata acesteia. Sancțiunile pot fi limitate la o arie geografică sau la anumite categorii de competiții. În afară de cazuri speciale, durata unei sancțiuni este întotdeauna menționată, iar organul de decizie trebuie să țină cont de toți factorii relevanți în caz și de gradul de vinovăție al celui sancționat.
În cazul repetării acțiunii pedepsite, organul de decizie poate mări sancțiunea.
În cazul dopajului, pedeapsa nu poate fi aplicată pentru mai mult de opt ani.
Dopajul se pedepsește în concordanță cu Regulamentul Antidoping și Codul Disciplinar al FIFA.
În cazul nerespectării deciziilor FIFA, financiare sau non-financiare, vinovatul va plăti cel puțin 5.000 de franci elvețieni amendă sau va primi un alt termen limită pentru plata eventualelor despăgubiri. În cazul cluburilor de fotbal, acestea pot fi depunctate, retrogradate sau pot primi interdicție de a efectua transferuri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER