Olanda a oferit ce mă așteptam și ce am văzut cu toții până acum. Este o echipă foarte bine organizată, al cărei principal atu îl reprezintă presingul agresiv și avansat. Poate pune în dificultate orice construcție, fie ea și a Braziliei. Iar cu Robben, Van Persie și Sneijder poate surprinde și dezechilibra orice defensivă.
Brazilia venea la acest meci cu o istorie bogată în trofee, cu o valoare tehnică ridicată, dacă ne gândim la Kaka, Robinho sau Luis Fabiano, dar și cu o apărare foarte bună, cumva atipic pentru ea.
În condițiile astea, prima repriză a fost surprinzător de slabă, și asta pentru că Olanda a uitat pentru 45 de minute să joace ce știe și ce a arătat până acum. A uitat de acel presing și i-a permis Braziliei să joace și să reușească un gol care i-a făcut pe sud-americani să creadă că se vor califica. Totul depindea însă de Olanda, iar Olanda a făcut în a doua parte tot ce n-a știut să facă în prima. A revenit cu încredere de la vestiare, a revenit și la acel presing pe care știe să-l facă cel mai bine, iar Brazilia nu a fost capabilă să răspundă acțiunilor sale. A început să joace la întâmplare, iar egalarea a venit natural.
Mai mult, Olanda a gestionat situația și după ce a egalat, astfel că victoria din final este logică. Toate acestea grație unui mare fotbalist, Van Bommel, care este eroul din umbră al Olandei. În schimb, Brazilia l-a avut pe Felipe Melo, care, dincolo de autogol, este un fotbalist ieșit din formă. El a fost fisura din jocul sud-americanilor și cauza acestui eșec al lor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER