Dacă adultul vâră mâna în chiseaua cu dulceață, e dizgrațios. Dacă o face țâncul, e adorabil. Interdicțiile unei vârste devin instrumente de seducție pentru alta. Toată lumea stă la masă, dar ochiul critic se fixează doar asupra celor care au asimilat regulile de conduită. Căci așa se întâmplă de când lumea: maturii au îndatoriri, copiii se scaldă în iazul libertăților. Sportul Studențesc și-a asumat deja condiția de copil al Ligii I, însă a omis un detaliu: că în fotbal mângâierile pe cap ale celor mari se traduc în goluri. Sportul pare victima propriului brand, care la rândul lui se sprijină pe un paradox. Nu trebuie să fii un inițiat al evoluționismului ca să știi că adolescentul se dezvoltă din copil, iar adultul din adolescent. Or, în cazul de față e invers. Sportul Studențesc a trăit ani întregi cu imaginea unei trupe cazate în inima boemei, cu burlaci neincomodați de gândul plăților în balonzaide și borcane cu zacuscă. Acum, în locul avansării se produce regresia. Sportul refuză maturitatea și alege să se replieze în copilărie. Tânărul nu devine adult, preferând Edenul lipsei de griji, de rezultate și de răspunderi. E frumos și e literar, dar nu e sănătos.
În locul bandei romantice de pe vremea lui Andone, Balint și Mulțescu, Sportul lui Selymes face figură de asistat preșcolar. Gașca s-a transformat în creșă. Când vin musafirii, copiii țin morțiș să le stea alături, uneori până la ore târzii. Le lăcrimează ochii în fumul de țigară al bărboșilor care spun povești, le fug degetele după prăjiturile rămase stingher pe tavă. Iar dacă-i văd pe oaspeți costumați elegant, cotrobăie grăbit prin șifonier și pun pe ei ce le cade în mână. Sportul Studențesc de azi e un pișicher care a poposit la masa adulților asortând o pereche de șpilhozeni la sacou și cravată. De la mijloc în sus, sărbătoare. De la mijloc în jos, oroare. Ei bine, după ce premiul pentru estetică al meciului Dinamo – Sportul va fi sărbătorit cum se cuvine, cu o oranjadă sorbită cu paiul, echipa, antrenorul și patronul trebuie să ia o decizie legată de identitatea acestui ferment șturlubatic. Dacă Sportul vrea să rămână o echipă de coloratură, folosită pentru rodajul psihologic al celorlalte, îi ajunge zestrea actuală. Dacă își propune mai mult, îi trebuie urgent un portar, niște fundași și o injecție cu pragmatism. E răsplătitor să te aplaude toată lumea, nici vorbă. Însă când te gândești că ai pierdut un meci în care ai marcat de trei ori în deplasare, parcă și felia de tort începe să aibă un gust amar. Noapte bună, copii în șpilhozen! Deșteptarea, adulți în tricouri!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER