Iasmin Latovlevici (foto, în dreapta) este unul dintre cele mai reușite transferuri ale Stelei în această vară, el fiind chiar cel mai bun jucător al roș-albaștrilor în ultimul meci cu Craiova, când a „arat” pur și simplu flancul stâng.
Salut, Iasmin! După evoluții, se pare că te-ai acomodat destul de bine la Steaua. Așa e?Chiar foarte bine aș spune. De-abia așteptam să joc în Ghencea, mai ales că noi știam că va fi plin. Până să vin la stadionul Steaua citeam și eu despre problemele care existau cu suporterii, dar acum toate s-au rezolvat, și stadionul a fost plin. E senzațional să auzi vuietul tribunei. Și acum mi se face pielea de găină când mă gândesc la atmosferă.
Te-ai acomodat și în vestiar? Da, acest lucru s-a produs destul de rapid, deoarece îi știam pe mulți dintre colegi, mai ales de la loturile naționale. Surdu, Bănel, Tănase, Stancu, Tătărușanu, Abrudan…
Ai ajuns la Steaua după ce Timișoara te împrumutase la începutul anului la Bistrița. A coincis cu venirea lui Sepsi? E o poveste lungă cum am ajuns eu la Bistrița. Dar până la urmă mi-a prins bine. Vă dați seama că Sepsi fusese promovat de Neluțu Sabău, îl știa foarte bine și am știut că va conta pe el. Am ales atunci să plec undeva unde să pot juca meci de meci.
Tatăl său l-apregătit doi ani
Numele tău e sârbesc, cunoști și limba? Cum să nu? Păi vorbesc sârbește cu câțiva colegi de la Steaua. Bineînțeles cu Martinovic, dar și cu bulgarii Anghelov și Todorov. Tata este sârb și e un fan înflăcărat al echipei Steaua Roșie. Când eram foarte mic, m-a luat cu el chiar la un meci din Belgrad. Țin minte și acum ce atmosferă incendiară era acolo.
Ți-ar plăcea să ajungi acolo ca fotbalist? Nu știu dacă voi ajunge în viitorul apropiat. Poate mai încolo în carieră mi-aș dori să joc și în Serbia, dar nu știi niciodată unde te duce viața.
Te-ai născut în Moldova Nouă sau „Boșniak”, așa îi spun sârbii, acolo ai început și fotbalul? Da, la Minerul. Dar timp de doi ani tata a fost cel care m-a antrenat. Mi-a spus mereu să am încredere în calitățile mele. Am jucat la început libero. Aveam mereu doi fundași mari în fața mea care puneau osul, iar eu recuperam balonul dacă trecea de ei. Apoi, la liceul sportiv, am fost trecut de antrenor pe bandă, deoarece aveam viteză.
Ești stângaci, dar lovești mingea și cu dreptul. De obicei, stângacii sunt tare căpoși și rămân fideli piciorului de bază… Așa gândeam și eu înainte. Până într-o zi, când m-am antrenat cu Titi Varga (n.r. – fostul fundaș stânga al lui Poli Timișoara și Dinamo). El era stângaci, dar lovea mingea foarte bine cu ambele picioare. M-a certat o dată că folosesc doar stângul. M-a enervat atunci, dar apoi am tot exersat și cu dreptul.
Unde te vezi peste cinci ani, atunci când îți expiră contractul cu Steaua? Chiar nu știu. Nu sunt un tip care să se gândească la ziua de mâine.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER