Sankt Petersburg. Orașul țarilor, al lui Petru I, al Annei Karenina, al lui Tolstoi, Dostoievski și Gogol.
4,5 milioane de locuitori. Echipa de fotbal Zenit, câștigătoare a Cupei UEFA, și un colos susținut financiar de compania Gazprom. Stadion „Petrovski”, 21.000 de locuri, dar se construiește un altul de cinci stele. Urziceni, orășel din Bărăgan, fost târg comunal, 17.000 de locuitori. Echipă de fotbal Unirea, fostă campioană a României, cu jucători neplătiți de patru luni. Stadion Tineretului, 6.000 de locuri, neomologat pentru cupele europene. De pe aceste coordonate s-a desfășurat confruntarea de miercuri seară, în care fiecare român nutrea o speranță că minunea s-ar putea înfăptui. După ce veți citi rândurile care urmeză veți observa însă de ce dezideratul era nerealizabil.
Ceva din Veneția și din Amsterdam
Vom încerca mai întâi o descriere a orașului din vestul Rusiei cruțându-vă de niște informații pe care le puteți găsi ușor pe wikipedia.org. Sankt Petersburgul este unul dintre cele mai frumoase orașe din Europa și poate chiar din lume. N-o spun eu, o spune colegul meu fotoreporter, Alexandru Hojda, care în avion a numărat aproximativ 25 de țări vizitate. Oraș spart de canalele Nevei în mici bucățele, legate între ele de poduri, care noaptea se ridică pentru a permite trecerea șalupelor dinspre Volga către Golful Finic și Marea Baltică. Exploatarea potențialului acestui râu este practic unul dintre șocurile pe care le poți avea când ajungi prima dată în oraș. Bărci cu motor, vase de croazieră, ski-jeturi și tot felul de alte vase creează o gălăgie infernală 24 de ore din 24. Din acest punct de vedere seamănă cu Veneția sau Amsterdam.
Orașul e un imens muzeu. Un fel de Paris!
În sute de ani de existență, Sankt Petersburg s-a încărcat cu istorie cât să satisfacă pentru un mileniu curiozitățile turiștilor. Ca în fiecare mare oraș, centrul acaparează cam mare parte din atracțiile principale. Orice ghid serios îți face plecarea de la Fortul lui Petru și Pavel, aflat pe malul stâng al Nevei. Odată bastion de netrecut al Sankt Petersburgului în fața oricărui dușman care s-ar fi apropiat dinspre Vest, cetatea este acum un muzeu ce poate fi vizitat în schimbul a 200 de ruble, adică aproximativ 20 de lei. Din centru veghează statuia lunganului Petru I, întemeietorul orașului, la poalele căruia chinezii își fac acum poze. Lângă edificiu se înalță semeț, cu turle aurite care strălucesc în bătaia soarelui, Catedrala Sfântul Petru. Coada este interminabilă la intrarea în biserică, iar pentru cei veniți cu treabă în oraș nu e timp de vizitat. De jur-împrejurul fortăreței, care este practic o insulă, s-a amenajat o plajă peste cea de la Mamaia, pentru cei care vor să se scalde în apele reci și negre ale Nevei. Și nu sunt puțini. La asta seamănă cu Parisul.
Ermitaj și Nevski Prospekt. Parfum de Roma
Peste râu nu poți să nu observi o construcție imensă, care se deosebește imediat de celelalte. Nu scrie nicăieri Ermitaj (mi-e greu să descifrez indicatoarele în alfabetul latin), dar îți dai seama că ai în față unul dintre cele mai mari muzee din lume, comparabil poate doar cu Luvrul parizian. Un studiu a arătat că ai nevoie de două-trei zile pentru a vizita tot ce este deschis publicului, dar noi nu avem nici măcar cinci minute, pentru că am ajuns pe seară, când era deja închis. Pe lângă el, forfotă mare și blițuri, de parcă ajunsese David Beckham în oraș.
Lângă muzeu se întinde cât vezi cu ochii o piață căreia mintea mea nu i-a găsit încă termen de comparație. Direct pe jos stau grupuri de tineri care beau bere, în timp ce, pe lângă ei, se plimbă cu rolele varianta rusă a „emo”. Încerc să port o conversație pentru a afla cum ajung pe Nevski Prospekt, dar nimeni nu rupe o boabă din engleza mea obosită. Mi se indică până la urmă un gang, după care se deschide larg Lipscaniul lor. Terase una lângă alta, malluri, baruri, magazine pline cu suveniruri, matrioșca și vodcă multă. Ce bine că am uitat să ne schimbăm banii, pentru că rămâneam faliți din prima zi! Ca să nu ne gândim prea mult la asta, cotim pe străduțe lăturalnice și dăm peste niște canale pe care grupuri de nuntași fug cu niște mirese furate în bărci cu motor.
La capătul canalelor, Catedrala Sfântului Isaac, iar lângă ea, un important monument al ortodoxismului. Asta ca să nu uităm niciodată de unde am plecat. Deja ne ard tălpile și ne întrebăm dacă mai e mult. Și mai e. Fiecare stradă e un muzeu. La asta seamănă cu Roma.
Rușii sunt rasa pură. Și rusoaicele
Când te gândești pentru ce ambiții a pornit Hitler Al Doilea Război Mondial, te apucă râsul. Rasa pură, plină acum de negri, polonezi sau turci, e cu patru clase sub Rusia. Cel puțin în Sankt Petersburg nici urmă de kebab, afro-vânzători de CD-uri sau cerșetori. Și asta îmi place. Sunt doar ruși, și fără să fiu un om cu prejudecăți, asta îmi place. E ca și când visul unora ar fi trăit acum de alții. Rusoaicele… no comment. Cele modeste sunt modeste, dar cele frumoase sunt… magnifice. Nu-i de mirare că apar în mai toate operele scriitorilor ruși drept motiv de pierzanie pentru bărbați. Anna Karenina, Nastasia Filipovna, iar lista poate continua. La asta nu seamănă cu nimeni. Sunt unici!
Vor nopți albe și în fotbal
Întorcându-ne la scopul vizitei, putem spune că Zenit intră în altă eră. În cea a banului, a organizării și a performanței. Și, ca orice proiect bun, pleacă de la fundație, cu baza umană, pe care o au, dar și cu infrastructura, pe care o dezvoltă în prezent.
Stadionul pe care s-a desfășurat meciul dintre Urziceni și Zenit, „Petrovski”, se află în mijlocul râului Neva, pe o insulă de câteva mii de metri pătrați, legată de țărm printr-un singur pod. Are o capacitate de 21.000 de locuri, este cochet și bine îngrijit și are o acustică fenomenală. Fanii lor creează o atmosferă incredibilă. Aici seamănă cu Giuleștiul, mai puțin la partea cu îngrijirea. De câțiva ani, Zenit are nopți albe și în fotbal, nu doar în realitate, atunci când are loc vestitul fenomen în urma căruia soarele nu apune 24 de ore. Oricum, chiar și într-o zi normală de vară e lumină până la ora 23:00. Câteva date comparative despre urziceni
Urziceni este atestat documentar în anul 1596 După recensământul din 2002, Urziceni avea o populație de 17.094 locuitori Principalele activități din Urziceni sunt agricultura și serviciile Urziceni este un nod de legătură între localitățile din sudul României: București, Buzău, Ploiești și Slobozia Are un singur bulevard și niciun semafor
Își fac stadion de cinci stele
Compania Gazprom nu este însă mulțumită de bătrânul „Petrovski” (foto 1) și vrea un stadion demn de miliardele de petrodolari care vor fi investiți în Zenit. Astfel, într-o zonă rezidențială de la marginea orașului se ridică în acest moment un stadion de 60.000 de locuri (foto 2), care va avea cinci stele și va rivaliza cu celebrul „Hampden Park” din Glasgow. Cu bătaie la ce se întâmplă în România, o parte însemnată a costurilor va fi suportată de Primăria din Sankt Petersburg. În fața șantierului situat în mijlocul unui Disneyland, care se așteaptă să fie gata într-un an și care costă în jur de 70 de milioane de euro, Zenit a ridicat din piatră un monument al Cupei UEFA câștigate în 2007. Lucrarea nu este însă prea reușită. Decideți dumneavoastră acum cine merita să meargă mai departe.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER