Desfășurată la parterul sediului nostru, petrecerea de aniversare a celor 4.000 de numere ProSport a urmat mersul invers al party-ului „Pisicilor Aristocrate”. La noi, nimeni n-a coborât cu pianul direct prin etajele inferioare! Căci invitații, mai toți, și-au propus să ajungă și la etajul al treilea, pentru a deveni pentru câteva minute martorii producerii unui nou număr ProSport.
Sosiți printre ultimii, supercampionii gimnasticii mondiale, Andreea Răducan și Marian Drăgulescu, au prins chiar momentul ședinței! Fascinat de tehnologia 3D, triplul participant la JO își așază tacticos ochelarii specifici pentru a admira câteva ipostaze surprinse într-un vechi reportaj. „Toată lumea credea că acest Audi R8 e proprietate personală. Aș fi vrut eu, dar era doar pentru un drive-test”, își amintește, cu o urmă de regret, bucureșteanul, sosit alături de soția sa, Corina. Cea care nu-și poate dezlipi privirea de la un filmuleț de pe YouTube, cu exercițiul de la bară fixă al „Marocanului” de la Mondialele din 2006. Un site plin și de fabuloasele exerciții ale Andreei, dar nu e timp de amintiri, pentru că scandalul de la Steaua ne împinge forțat către sala de ședințe. În meniu: tachinări și ridicări la fileu La masa ovală, ședința ProSport se află în block-start, consumându-și câțiva metri până la time-out-ul obligatoriu provocat de intrarea tandemului Andreea – Marian. Mulți dintre noi nu am stat de vorbă niciodată cu marii campioni, iar ședința propriu-zisă se transformă într-o conferință de presă ad-hoc. „Andreea, nu te așeza pe colț, că poate nu te mai măriți”, o tachinează un coleg mai ofensiv. „Nu-mi fac griji, am tot timpul, nu e o prioritate”, ne închide ea. Îmbrăcată casual, în jeanși strâmți și o bluziță sexy, Răducan frapează prin sinceritate, nu driblează întrebările incomode și impresionează prin naturalețe. Fără sibutramină și nurofen Bombardată cu zeci de întrebări, campioana olimpică e spontană, returnează în toate direcțiile și chiar ne prinde pe picior greșit. „Nu înțeleg nimic din machetele astea! Sesisez doar unde vor fi reclamele în ziarul de mâine, chiar începeți cu fotbal, nu?”. Dăm din umeri, zâmbim pe mute, facem o conexiune cu Adrian, iar un coleg nu-și poate reprima curiozitatea, o chestionează pe Andreea în legătură cu silueta: „Ai luat sibutramină ca să arăți așa?”. Andreea râde în hohote, chiar la zece ani de la nefericitul episod croit în jurul altei pastile, de tristă amintire de această dată. Și, vrând-nevrând, ajungem la medicamentul care începe și se termină cu litera N. „N-am renunțat niciodată la gândul că îmi voi recupera medalia! M-am mai întâlnit cu Jaques Roggue de-atunci, ne-am salutat, el și-a pus mâinile în cap, asta e. De-atunci n-am mai luat niciodată Nurofen”, încearcă Andreea să-și arate detașarea de rana ce nu se va vindeca niciodată. „Aurul merită să fie pe copertă!” Discuția se mută în prezent, și privirile se îndreaptă spre „motorul” lotului masculin de gimnastică. „Până acum nu a fost să fie și aurul olimpic…”, alunecă vorbele spre el. „Nu a fost, dar până la urmă trebuie să fie! La Londra va fi altceva, voi pregăti o altă săritură Drăgulescu, mult mai grea, exercițiile vor fi mult mai dificile decât cele pe care le am acum”, dezvăluie dublul campion mondial de anul trecut. Discuțiile recompun tabloul de la Londra, incredibila finală de la sărituri, unde România a luat cele mai strălucitoare medalii, aur și argint. „Mi-au spus toți prietenii atunci că am fost pe prima pagină. Sper să vă mai dau motive ca măcar pentru o zi să nu mai fie discuții de coperta ziarului și să fie clar: aurul merge pe prima pagină!”, râde Marian.
Dialogul continuă, fiecare idee e susținută cu zâmbete multe, iar cei doi campioni, unul lângă altul, par să recompună o altă imagine, din urmă cu zece ani, de la Sydney SuperDome, unde fiecare trăia emoțiile primei participări olimpice. Tabloul unei săli de ședință, care-i reunește pe cei despre care se scrie cu cei care scriu, este imortalizat într-o poză. O amintire care va fi de aur peste încă o mie de numere…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER