Steaua-Dinamo: „eternul derby”. Dacă veneai cu povestea asta pe stadion acum 62 de ani, la prima „ediție” a marelui meci, aveai toate șansele să nu ai cui să-i expui teza ta caraghioasă. În toamna lui 1947, doar câteva sute de nefericiți au înfruntat degeaba vremea câinoasă, urmărind la lucru două echipe fără valoare. La finalul acelui prim campionat, Steaua a retrogradat, fiind salvată de Minister.
Abia înființate, simbolurile din sport ale statului totalitar, „miliția” și „armata”, n-aveau argumente. Fără consistență, suporteri și tradiție, erau construcțiile artificiale ale noii orânduiri. Doar enorma forță a unor ministere înțesate de „consilieri” ai ocupantului sovietic le ținea în prima linie a sportului.
ProSport a scuturat praful așternut peste colecția cu presa vremii și a descoperit că primul Steaua-Dinamo, consumat sâmbătă, 14 februarie 1948, a fost atât de prost, încât cronicarul Radu Hoinaru a făcut eforturi substanțiale pentru a dibui măcar niște încurajări, dacă părțile bune în evoluția celor două echipe au fost de negăsit.
Copii fidele ale cluburilor sovietice
Cel dintâi Dinamo – Steaua s-a încheiat la egalitate, 0-0 (la fel ca și turul, disputat în toamna lui 1947), și a fost unul „undercover”: Dinamo se numea Ciocanul, iar Steaua – ASA București. Cele două formații aveau, de altfel, să‑și schimbe relativ repede denumirile. Un an mai târziu, Ciocanul a devenit Dinamo, în timp ce ASA a fost rebotezată CSCA, CCA, apoi Steaua. Ambele echipe erau în totalitate de inspirație sovietică, înființate de autoritățile comuniste române din slugărnicie față de ocupanții ruși și copiind întru totul modelul cluburilor departamentale ale Uniunii Sovietice.
Dermata Cluj, trimisă în „B” în locul Stelei
Ciocanul avea deja, la acel derby, culorile alb-albastre ale echipei Dinamo Moscova (gruparea Ministerului de Interne al URSS) și luase cu forța crema jucătorilor de la vechea Ciocanul și de la Unirea Tricolor (numită și Dinamo B). ASA București, care se născuse printr-un abuz (a furat locul și jucătorii echipei Carmen București, înființată de magnatul Dumitru Mociorniță), a mai comis un altul în chiar primul an de Divizia A. „Militarii” au terminat pe locul 14 din 16 posibile, dar n-au retrogradat, în „B” ducându-se clujenii de la Dermata (clasați pe 11), cărora echipa Armatei le-a luat apoi și cei mai buni fotbaliști.
Carmen – ucisă de Steaua, Unirea
• Ca să se nască Steaua, a fost ucisă echipa Carmen București, proprietatea bogătașului Dumitru Mociorniță. Carmen a fost desființată pentru a le face loc roș-albaștrilor (al căror părinte spiritual este fostul dictator Nicolae Ceaușescu, pe atunci politruc în Armată), dar și pentru a fi pedepsită pentru un „afront” adus „marelui prieten de la Răsărit”. În 1947, Carmen a primit ordin de la guvern să joace un amical cu Dinamo Tbilisi. Mociorniță a acceptat partida, dar a refuzat categoric „indicația” de a pierde meciul cu sovieticii. Carmen a fost desființată cu doar câteva zile înainte de startul sezonului 1947-1948.
• Dinamo s-a ridicat pe ruinele echipei Unirea Tricolor Obor. „Am avut de suferit pentru că jucasem la Unirea. Fiind în Obor, cu noi țineau negustorii. Am fost acuzați că suntem burghezi, dar și că am fi fost echipa legionarilor. Pe mine m-au învinuit că aș fi fost simpatizant al Gărzii de Fier, mai ales că m-am născut în Obor, la doi pași de Gara de Est”, povestea Titus Ozon în 1994. În primul sezon, Ministerul de Interne a preluat echipa Ciocanul, căreia i-a schimbat culorile și lotul (au fost aduși fotbaliști de la mai multe echipe, inclusiv Unirea). În următorul, metamorfoza s-a încheiat, clubul fiind redenumit Dinamo.
Cele mai puternice echipe din România în anii 40 erau IT Arad, CFR București, CA Oradea și „U” Cluj
Dinamo s-a numit, în acel prim sezon (1947-1948), „Ciocanul București”. Ciocanul existase și înainte, dar în 1947 a trecut la Ministerul de Interne și a devenit echipa Miliției
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER