Mijlocașul stelist Mihai Răduț, despre care fostul antrenor al „roș-albaștrilor” Ilie Dumitrescu afirma că îl consideră urmaș al său, a declarat, luni, într-un interviu acordat agenției MEDIAFAX, că principalele sale calități sunt tehnica și inteligența, dar că mai are de lucrat la toate capitolele
Mihai Cosmin Răduț, în vârstă de 20 de ani, este originar din Slatina și a început fotbalul la LPS Slatina, după care a trecut la Alprom Slatina. În 2004 este transferat de Ardealul Cluj, iar în 2007 petrece un sezon la echipa a doua a clubului portughez Sporting Lisabona (2007/2008). Nemulțumit că antrenorul de la clubul lusitan i-a cerut să joace pe postul de fundaș, Răduț refuză oferta de semnare a unui contract profesionist și ajunge la Internațional Curtea de Argeș (2009), alături de care a reușit menținerea în prima ligă. După numai un sezon, fostul selecționer Victor Pițurcă decide să îl transfere la Steaua în vara anului 2010.
Reporter: Cum te-ai apucat de fotbal? Te-a influențat în vreun fel tatăl tău, Valică, fost fotbalist la FC Olt?
Mihai Răduț: M-a influențat asta. Toată lumea îmi spunea de când eram mic că o să ajung ca tata, toată lumea mă îndemna să ajung la fotbal. Și mi-a și plăcut. În prima zi când am început să merg, mi s-au făcut poze cu mingea la picior. Având în vedere că tata a fost fotbalist și toți îmi spuneau asta, am decis să fac și eu fotbal.
R.: Cum a fost sezonul petrecut la echipa a doua a clubului Sporting Lisabona? Ce ți-a plăcut?
M.R.: În primul rând m-a surprins organizarea lor, faptul că eram tratați la fel ca și cei din echipa mare. Antrenamentele nu constau în alergări, cantonamente, pregătiri de vară sau de iarnă. Totul era normal, se juca tot timpul, deoarece campionatul nu era întrerupt iarna. Antrenamentele erau numai cu mingea, față de aici unde cantonamentele de iarnă sunt cele mai grele. Asta mi-a plăcut cel mai mult.
R.: Regreți că nu ai acceptat oferta lor de a semna cu echipa mare?
M.R.: Nu, nu regret. Îmi asum ce am făcut. Dacă ar fi să dau timpul înapoi aș face aceleași lucruri și sper să iau în continuare cele mai bune decizii.
R.: Cum ai primit oferta Stelei? A fost grea acomodarea la clubul bucureștean?
M.R.: A fost neașteptat. Nu mă așteptam să primesc oferta de la Steaua, dar m-am bucurat foarte mult. De adaptat, m-am adaptat foarte repede, pentru că au fost transferuri în masă, au venit mulți jucători noi și mi-a fost mai ușor să mă acomodez.
R.: Care sunt calitățile tale? La ce capitole mai ai de lucrat?
M.R.: Calitățile mi le pot aprecia antrenorii, dar eu cred că tehnica și inteligența în joc. Mai am de lucrat la forță, la viteză și cam la tot (râde). M-am născut cu aceste calități de la Dumnezeu și o să fac tot posibilul să le îmbunătățesc.
R.: Care este cel mai important sfat pe care l-ai primit de la antrenorii din cariera ta?
M.R.: Am primit multe. Cel mai important a fost să îmi văd de antrenamentele mele, să nu aplec urechea la zvonuri sau la ce se scrie în presă. Să mă pregătesc foarte bine și să muncesc din ce în ce mai mult pentru că astăzi poți să fii sus, iar mâine să fii jos. Trebuie să fii la fel în afara terenului ca și în teren.
R.: Ce antrenor ți-a influențat cel mai mult cariera?
M.R.: Cred că Mihai Georgescu de la Ardealul mi-a influențat cel mai mult cariera. Prin sfaturile pe care mi le dădea și în teren, dar și în afara lui. Țin legătura cu dumnealui, dar și cu ceilalți antrenori pe care i-am avut.
R.: Ilie Dumitrescu a declarat în urmă cu o lună și jumătate că vede în tine un urmaș al său.
M.R.: Sper să fie așa. Sper să joc cât mai bine la echipa la care activez și să ajung un fotbalist bun în felul meu. Niciun fotbalist nu se poate compara cu altul, pentru că fiecare e diferit în felul lui. Am văzut multe comparații, cum apare un jucător nou cum e noul Hagi sau noul Mutu. Nu, fiecare e unic în felul lui.
R.: De ce nu ai jucat în derbiul cu Dinamo?
M.R.: (râde) Nu pot să comentez, a fost decizia antrenorului, iar el a considerat că cei 18 erau cel mai bine pregătiți pentru derbi. Așa a considerat dânsul, îi respect decizia și nu am ce să fac.
R.: Se zvonește tot mai intens de un interes al Universității Craiova pentru transferul tău începând din iarnă.
M.R.: Nu am fost contactat de nimeni de la Craiova. Am aflat doar din presă de interesul Universității pentru mine. În fiecare zi se scrie, dar nu știu absolut nimic.
R.: Urmează meciul cu FC Utrecht în Liga Europa. Este decisiv pentru calificarea în primăvara europeană?
M.R.: Ne dorim să mergem acolo să câștigăm. Avem nevoie de cele trei puncte, pentru că avem un singur punct. O să fim destul de motivați și sper să reușim să câștigăm. Avem o echipă bună și ne stă în putință să câștigăm. Nu știu dacă este ultima șansă de calificare, pentru că mai sunt multe jocuri în grupă și mai sunt și rezultatele din meciurile indirecte. Calificarea nu depinde de acest meci.
R.: În sezonul trecut, pe când evoluai la Internațional Curtea de Argeș, ai suferit o accidentare gravă într-un meci cu FC Vaslui.
M.R.: Nu m-a speriat deloc acel incident cu Akakpo. A fost o accidentare care se întâmplă, nu am avut cum să o evit, dar odată ce mi-am revenit nu m-am mai gândit niciodată la asta. Când intru în teren o fac ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
R.: Cât de mare este regretul necalificării la Campionatul European de tineret din 2011 în favoarea Angliei?
M.R.: E un regret imens pentru toți jucătorii din generația care a trecut. Am muncit foarte mult, sunt doi ani de muncă, de calificări. Era o echipă bună, cu jucători buni și meritam să fim la un turneu final. Am avut și neșansa să dăm peste o echipă puternică a Europei și asta a fost. Dacă aveam puțină șansă la Botoșani, eram la turneul final.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER