Brazilianul Adailton (33 de ani) deține un Range Rover, dar acceptă o tură prin Vaslui cu o Dacia Logan. „Hai că nu e așa rea!”, spune cu zâmbetul pe buze golgheterul Mondialului Under 20 din 1997. Atacantul care a ținut prima pagină la Gazzetta dello Sport când s-a transferat la Parma, în 1997, se declară un fan al autoturismelor, iar prin parcarea sa au trecut nenumărate mașini, printre care și Porsche Carrera, pe care a fost nevoit să îl vândă la cererea soției: „Mi-a spus că întorc prea multe fete capul după mine”.
„Ada”, cum ți se pare România după aproape patru luni… M-am acomodat la Vaslui. Am început să înțeleg și limba voastră, deși mi-a fost destul de greu pentru că aici am găsit foarte mulți străini, mai ales brazilieni sau portughezi. Cu Wesley sau Gerlem pot vorbi în portugheză, cu Pouga vorbesc în franceză, iar cu Mike în engleză… așa că am prins mai greu româna. Noroc cu Hizo (râde).
De ce? Păi, Mister Hizo vorbește doar în românește cu noi, și e mai bine așa, că mai prind și eu. Uite, când am ajuns la Parma eram singurul brazilian din lot și în jurul meu se vorbea numai italiană. Am învățat mult mai repede.
Cum ai fost convins să vii la Vaslui? Ha-ha! Stai să-ți spun! Era un tip, un impresar, care mă suna de o grămadă de ori pe zi. Cred că m-a sunat de sute de ori. Și îmi zicea de oferta de aici, dacă aș dori să vin în România. Eu eram liber de contract și voiam să rămân în Italia, dar în cele din urmă am zis: „Ok, hai că vin!”. A contat și faptul că aici pot câștiga un trofeu! La nivel de club n-am câștigat nimic în toată cariera… Cum ți se par țara și orașul? Știi, când stai în Italia 11 ani te obișnuiești cu anumite lucruri. Iar când vii aici și vezi cum stau treburile, observi că nu sunt în regulă. E ca și cum ai fi cu 10 ani în urmă! Și în fotbal, și în societate. Facilitățile sunt proaste. Uite, îți dau un exemplu: te duci la Iași și nu e autostradă sau mergi prin oraș și vezi că o căruță îți taie calea. Și apoi te gândești că țara asta e totuși în Europa.
Lucruri pe care nu le vezi în Italia sau Franța… Da, eu cred că vă trebuie încă timp să puneți lucrurile la punct. Veniți după o perioadă de comunism, iar mentalitatea populației nu se poate schimba atât de repede.
„Mutu e precumMaradona!”
La Verona ai jucat alături de doi români, Mutu și Mihalcea. De care ai rămas mai apropiat? Cu Adrian Mutu am jucat doi ani. Eram doi puști, el avea 20 de ani, eu 21. Dar nu s-a schimbat foarte mult, el a fost mereu un mare jucător. Dar, uneori, face lucruri nebunești. Nu cred că se gândește la consecințele pe care le au faptele sale. E foarte impulsiv. Dacă nu e prea exagerată comparația, e precum Maradona! Superfotbalist, dar în afara terenului….
Ce jucători din Liga I ți-au atras atenția? Stancu de la Steaua, De Zerbi de la CFR Cluj, pe care-l știu din Italia. El e prietenul meu (râde)! Ar mai fi Zicu și Eric, mai nou. Aveți jucători buni în campionat! Mi-am adus aminte de alt lucru neobișnuit pe la voi…
Care? Asta cu patronii de club! Eu, pe unde am jucat, vedetele sunt jucătorii. La voi sunt patronii. Cum s-a terminat meciul, jurnaliștii nu sună jucătorii, ci șefii de cluburi. În Brazilia, nu știu decât un patron de club, pe cel de la Vasco da Gama, în rest habar n-am. Acolo, jurnaliștii năvălesc pe teren pentru interviuri cu fotbaliștii imediat cum s-a terminat meciul. Uneori pun întrebări chiar și în pauză. Te opresc pe teren, când te duci spre vestiare (râde cu poftă) (La televizorul din pub-ul în care a avut loc interviul sunt rulate imagini cu Gigi Becali. „Ah, uite-l pe Becali! E mereu la TV!”)
Ai ajuns să îi cunoști pe oamenii din fotbalul românesc? Eu mă uit destul de mult la televizor. Și, în afară de HBO, mă mai uit la posturile voastre de sport și îi văd acolo. Uite, la Dinamo e patron tipul ăla solid cu mustață, nu??! Ah, nu, acela e președintele de la Steaua, fostul portar… La Dinamo e Borcea, gata! Mi-am adus aminte.
Opt case și multe terenuri
Ai 32 de ani, te vezi lucrând tot în fotbal când te vei retrage? Vreau să devin antrenor! După ce o să mă las de fotbal, o să merg în Italia să fac școala de la Coverciano.
Te consideri un om bogat? (stă puțin pe gânduri) Depinde în ce țară. În România și în Brazilia, da. În Italia aș fi un om care ar trăi foarte, foarte bine. Am o casă la Porto Alegre și una la Parma și încă… (începe să-și numere pe degete locuințele) șase apartamente în Brazilia și mai multe terenuri.
Ești la fel ca Becali, pentru că și el tot din terenuri a făcut avere… Hahahahaha! Nuuu, că eu nu le‑am vândut. Aștept să mai crească prețul, pentru că economia Braziliei merge bine și mai aștept, pentru moment.
Despre Adailton ∞ Filme preferate: „Scarface”, „The usual suspects” și „Gladiator” ∞ Actori preferați: „Al Paccino și Denzel Washington” ∞ Muzică: „Ascult orice gen, am fost și la Operă de mai multe ori când jucam la Verona” ∞ Orașul preferat: „M-a impresionat Barcelona, mai ales clădirile lui Gaudi” ∞ Destinația preferată de vacanță: „Ultima am petrecut-o în Maldive, e un loc minunat” ∞ Hobby-uri: „Îmi place să merg la cinematograf și îmi plac foarte mult și mașinile” ∞ Limbi străine: „Vorbesc fluent engleza, italiana, franceza”
Adailton s-a născut pe 24 ianuarie 1977, la Santiago (Brazilia). Poziție: atacant (1,75 m înălțime) A jucat la Juventude, Guarani (ambele, Brazilia), Parma (Italia), PSG (Franța), Verona, Genoa, Bologna (toate, Italia)
„Lucrurile despre bani și jucători ar trebui să rămână în interiorul clubului. Aici e ciudat că toată lumea știe ce salariu are jucătorul X”, Adailton, atacant FC Vaslui
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER