Am realizat ieri, la „Ora de ProSport”, un interviu-fulger cu fundașii centrali ai Stelei, Gardoș și Geraldo, ambii răspunzând la aceleași întrebări.
Ce v-a impresionat pozitiv sau negativ când ați ajuns la București? Gardoș: Diferență foarte mare între zona în care trăiesc eu (n.r. – Satu Mare) și zona de aici. Oamenii sunt mai răutăcioși aici! Am stat două săptămâni, apoi am plecat de la Sportul Studențesc, am revenit la Satu Mare și mi-a fost frică să revin din nou la București. Acum m-am acomodat. Geraldo: Plăcut surprins că aveți atâtea malluri și multe construcții din vremea comunismului. Ah, și că aveți doctori buni, iar românii sunt modești și muncitori, nu cum auzisem eu. M-a șocat însă traficul foarte aglomerat și cerșetorii.
Ce ați făcut cu primii bani câștigați din fotbal? Gardoș: Primii bani adevărați i-am făcut la Chiajna și mi-am luat un laptop. Geraldo: Nu i-am cheltuit imediat, i-am pus deoparte și am mai strâns bani să îmi cumpăr prima casă.
Câteva lucruri pe care le luați cu voi mereu în cantonament. Gardoș: Laptopul, telefonul și portofelul cu bani! Ghetele? (râde) Ghetele le iau alții, nu eu. Geraldo: Biblia și laptopul.
Cu ce personalitate mondială v-ar plăcea să luați masa? Gardoș: David Beckham! Mai ales că a jucat la Real Madrid, echipa mea preferată. Geraldo: Președintele Statelor Unite, Barack Obama, pentru că a reușit să schimbe mentalități în America. În plus, lucrează pentru îmbunătățirea imaginii SUA în lume, vrea să gestioneze conflictele în mod pașnic, nu prin războaie.
Care e superstiția peste care nu treceți niciodată? Gardoș: Intru mereu pe gazon cu piciorul drept, dar de câteva ori am intrat și cu stângul, ca să îmi demonstrez că nu are nicio legătură. Geraldo: Cred numai în Dumnezeu, nu am superstiții.
Ce sport extrem ați încerca dacă ați avea voie? Gardoș: Schiul e cel mai frumos sport, mai frumos și decât fotbalul! Dar aș încerca și să sar cu parașuta. Geraldo: Surfing, mai ales că am casa pe malul mării…
S-a întâmplat vreodată să nu aveți bani în buzunar? Gardoș: Da. Înainte de a veni la Steaua. Trebuia să plătesc ceva, dar am uitat că nu aveam bani. Am sunat un prieten și mi-a adus. Geraldo: Când eram copil nu puteam cere bani familiei, tata muncea din greu pentru a oferi hrana zilnică. Nici când am mai crescut nu aveam bani de haine, jucării sau alte chestii.
Care a fost cadoul cel mai important pe care vi l-a făcut Moș Crăciun? Gardoș: Un lănțișor de argint, a fost un cadou la care am ținut foarte mult. Geraldo: Îmi place să dăruiesc, mă simt mult mai bine. Primul salariu pe care l-am primit de Crăciun când am ajuns la Benfica l-am donat tatălui și fraților mei.
Ascultați manele? Gardoș: Nu! Geraldo: (n.r. – se înveselește repede) Da, îmi plac manelele. Cum să nu le știu?! Manele from my friend, Bănele (n.r. – Nicoliță)!
Cine vă gătește și care e mâncarea preferată? Gardoș: Stau singur aici și până acum n-am pornit aragazul. Doar cuptorul cu microunde. Îmi plac pastele și urăsc ciorba de varză. Geraldo: Soția, care îmi face preparate specific braziliene, cum ar fi picanha (n.r. – friptură din mușchi de vițel, făcută la grătar) și fasolea. După paste nu mă omor.
Prima persoană la care ai apela dacă ai fi în dificultate? Gardoș: Tata! Geraldo: Dacă aș fi acasă, l-aș suna pe tatăl meu. În București, îl sun pe Mache (n.r. – Marius Ianuli) dacă am probleme.
Care e greutatea maximă pe care ai ridicat-o la presă? Gardoș: 180 de kilograme. Geraldo: Am făcut cu toate greutățile disponibile, deci 200 de kg. Cred că puteam mai mult.
1. Ieri, steliștii Gardoș și Geraldo Alves au dat lovitura de începere la ultima „Oră de ProSport” din acest an de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București.
2. La „Ora de ProSport” au asistat și rapidiști
3. Finala a fost câștigată de echipa „Braconierii”, scor stabilit la penalty-uri (4-3)
Geraldo Alves este unul dintre străinii derutați de complexitatea limbii române. El nu face diferența între imperativul „Bănele” și prenumele pe care îl are de fapt Nicoliță. Brazilianul consideră că „Bănele” este numele coechipierului său. Un alt exemplu îl constituie italianul Walter Zenga care, atunci când vorbea despre pisica sa, povestea imperturbabil: „Motanule a venit la mine să-l mângâi”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER