Vărzaru s-a accidentat cu Serbia (40-28) și va rata toate meciurile care au mai rămas de disputat
Minutul 3 al partidei de sâmbătă, România – Serbia (40-28) a fost cel mai dureros pentru România. Piciorul Cristinei Vărzaru a „cedat”, astfel că extrema dreaptă nu a mai putut reveni pe teren. Căpitanul echipei naționale a suferit o ruptură fibrilară la mușchiul piciorului drept, așa că tricolorele vor trebui să se descurce fără Cristina până la sfârșitul competiției.
Cristina, cât de mult te afectează această accidentare?Cred că niște smiorcăieli nu le‑ar ajuta pe fete, dar nici pe mine. În tot acest necaz e bine că nu mi s-a rupt tendonul lui Ahile pentru că ar fi trebuit să stau nouă luni pe margine. Așa, probabil că voi absenta vreo două luni.
Ce ai simțit în acel blestemat minut 3?Am simțit că mi-a plesnit ceva, mi-am dat seama din start că am pățit ceva la picior. Bine că nu este ceva mult mai grav.
Din păcate, nu ești la prima accidentare care te scoate de la un turneu final…Serbia parcă este blestemată pentru mine. Și în 2006, tot într-un meci cu sârboaicele, m-am accidentat la umăr.
„N-am trecut prin viață ca gâsca prin baltă!”
Cum a fost jocul cu Serbia? Serbia nu este nici cel mai tare adversar pe care l-am fi putut întâlni. Diferența de valoare între cele două echipe este mult prea mare, cât de prost puteam juca ca să pierdem? Domnul profesor a avut o idee foarte bună, o anihilăm pe Lekic, iar Cristina (n.r. – Neagu) și-a făcut foarte bine treaba.
Putem face același lucru și cu Croația sau Muntenegru? Croația le are pe Penezic și Franic, care aruncă foarte bine de la distanță, Muntenegru, pe Bojana. Nu am apucat să discutăm încă despre tactică, dar sunt convinsă că și Cristina, și Alice (n.r. Ardean), și Ada Moldovan se pot apăra foarte bine avansat. Programul în grupa principală cum ți se pare? Ne avantajează mai mult că toate celelalte echipe au venit cu două puncte în grupă. Suntem numai sub Damemarca, iar acest lucru ne poate ajuta. De obicei, când sufeream un eșec, nu mai aveam cum să revenim. Acum, simt că totul va fi altfel. Vei încerca să fii și psiholog pentru coechipiere… Cel mai bun psiholog e fiecare în parte pentru ea. Eu încerc să le ajut pe fete cu ce pot. Am avantajul că sunt mai experimentată, am 31 de ani, și nu cred că am trecut prin viață ca gâsca prin baltă.
„Din păcate, sportiv, Cristina se oprește aici. Din dorința de a ajuta echipa națională, ea a trecut peste puterile ei, iar mușchiul i-a explodat.”, Radu Voina, selecționer
Jakob Vestergaard, antrenorul Viborgului, a urmărit prima fază a turneului final comentând la un post de radio meciurile Danemarcei. Tehnicianul campioanei Europei a asistat și la meciul România – Serbia, tresărind la accidentarea Cristinei Vărzaru
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER