După integrarea vikingă a handbalistelor de bronz, constatăm cu amărăciune că, în rest, suntem mai mult pe dinafara spațiului Schengen fotbalistic. Practic, prezența vedetelor noastre afară mai mult de 90 de minute +/- 3 se rezumă la cantonamentele italiene de vară și a weekend-urilor de shopping cu prietenele. Ar mai fi și grătarele cu fructe de mare încinse de Nașu prin Franța cu ceilalți colecționari de ursuleți de pluș. E clar că pe factorii de decizie, care stabilesc mai mult câte pungi de semințe consumă la lojă, îi doare-n brișcă de imaginea de mârțoagă neputincioasă a miuțelor românești. Bașca, anul trecut am ajuns cunoscuți mai mult prin forța șutului în geamurile elvețiene și a pumnilor lui Mutu în mecle de chelneri albanezi. Vorba lui Dem Rădulescu în BD: „Puțin, foarte puțin!”.
Nici pe plaiurile noastre interesul n-a crescut deloc, de o să ajungă dinamoviștii să joace cu vată în urechi, de la curentul din Groapa goală. Televizările scumpe cu care Mitică i-a păcălit pe baștanii cu cablurile tv sunt o țeapă financiară, ratingul lor mort clinic apropiindu-se de cel al matinalului de sâmbătă dintre Avântul Hăndrălăii și Steaua 4 Ajutătoare.
Onoare, Ambiție, Competiție, Mândrie? Vax albina crema puca! Mai vine și câte-un star-mucos, precum Răduț, care-și parchează Range Rover-ul în fața clubului Steaua fix pe locul marelui fotbalist, aproape mare antrenor, Lăcătuș. Iar pe mijloacele media electronice cea mai accesată fază de fotbal românesc e fâlfâitul sprințar al fanionului lui Cristea! De fapt, micul fluieraș al arbitrului Bianca.
Singura soluție ar fi o breaslă a fotbaliștilor. Dar nu Cooperativa lui Milițică altoită pe Alba-neagra verilor Becali și pe Cosa Nostra lui Sandu. Ci o castă verticală, cu un cod de onoare, cu un regulament respectat și învățat încă de la grupa de pitici. Pentru asta însă ar fi nevoie de un elicopter mai mare, burdușit cu siniștri și odioși, decolat de pe CC. Fie el CC al LPF sau al FRF!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER