Fotbalul este sportul în care se învârt sume colosale, iar apărarea intereselor comerciale nu se face întotdeauna prin cele mai ortodoxe metode. Una dintre situații este dopajul, o discuție mai veche, controversată, însă care a fost deseori trecută în plan secund atunci când un asemenea scandal apărea în sânul vreunei echipe „grele”.
Un exemplu cât se poate de clar este cel al lui Zidane, un geniu în materie de fotbal, însă al cărui nume a fost asociat în câteva rânduri cu consumul de substanțe interzise. „Aventura” de la Juventus a fost recunoscută chiar de el, însă abia după câțiva ani, dar rămâne un semn de întrebare în ceea ce privește cariera sa la Real Madrid.
Johnny Halliday, cel care a declanșat suspiciunile Suspiciunile pleacă de la declarații cunoscutului cântăreț Johnny Halliday, care dezvăluia în urmă cu ceva timp secretul tinereții sale: oxigenarea sângelui, o metodă prin care crește capacitatea de efort. Vedeta rock recunoștea la un post de radio că mergea des la o clinică din Madrid unde se practică asemenea proceduri: „Mulți fac ca mine. M-am întâlnit acolo, printre alții, și cu Nadal, și cu Zidane!”, era declarația dată de starul francez și care șoca lumea sportului.
Suspiciunile se înmulțesc însă când se readuce în discuție Operațiunea „Puerto”, desfășurată în 2006, prima ofensivă declanșată de autoritățile spaniole împotriva celor care își îmbunătățesc performanța cu substanțe interzise. Vizat atunci a fost ciclismul, însă în cercurile restrânse din sportul spaniol se spune că oamenii legii au mers pe firul apei și au ajuns și la fotbal.
Puntea de legătură a purtat numele de Eufemiano Fuentes, un medic foarte cunoscut în lumea celor care utilizează produse interzise. Acesta a fost arestat atunci, alături de mai mulți colaboratori ai săi. La clinica sa din Madrid s-au găsit aproximativ 100 de pungi cu sânge, care erau utilizate în acțiuni de dopaj. Alături de Fuentes au mai picat atunci Jan Ullrich, Ivan Basso, Francisco Mancebo, Michele Scarponi, José Enrique Gutierrez Cataluna, Roberto Heras, Dario Pieri.
Până unde au mers investigațiile Ancheta a fost însă stopată brusc, iar multe voci susțin pe sub mustăți că autoritățile au luat această decizie după ce au ajuns la Zidane, care evolua atunci pentru Real Madrid. Gruparea regală se bucură de un imens sprijin în Spania, iar ancheta a fost suspendată pentru a nu dăuna imaginii și conturilor clubului madrilean. Reamintim că Real a plătit pentru Zidane nu mai puțin de 74 de milioane de euro, cel mai costisitor transfer de până atunci și al doilea în istorie în prezent. Ca un fapt divers, Zidane s-a retras din activitate în același an.
Se spune că Zidane avea nevoie de oxigenarea sângelui din cauză că suferea de „boala somnului”, o afecțiune tropicală care produce stare de somnolență. Însă oxigenare sângelui are același efect ca și administrarea de eritropoietină, numai că pentru prima variantă nu există în momentul de față o metodă de depistare.
Și alte cazuri de dopaj… De altfel, până la acest scandal, cariera lui Zidane fost umbrită de alte două cazuri de dopaj. În 1998, medicul echipei Juventus, unde evolua francezul atunci, a fost arestat pe motiv că le administra jucătorilor creatină și…eritropoietină. Acel episod a fost recunoscut de Zidane imediat după transferul său la Real Madrid: „De când sunt la Real nu am luat nimic, doar vitamine. Am învățat să-mi îmbunătățesc condiția fizică”.
Și la echipa națională a fost suspectat. La Cupa Mondială de 1998, câștigată de Franța, fostul medic al naționalei „cocoșului galic” dezvăluia că jucătorii francezi prezenți la acel turneu final și-au îmbunătățit performanțele prin metode interzise. Deschamps și Zidane (colegi și la Juventus) erau cei vizați, însă nu s-a luat nicio măsură după acele declarații.
Mai mulți jucători din echipa Franței au avut analize suspecte de sânge, chiar înainte de câștigarea Cupei Mondiale din 1998, scria Le Parisien, în urmă cu ceva timp, bazându-se pe afirmați ale fostului medic al francezilor.
„Analizele de sânge au arătat anomalii la mai mulți jucători chiar înainte de Cupa Mondială din 1998. Puteam avea suspiciuni mari când am aflat de echipele la care jucau unii fotbaliști, în special cei din campionatul Italiei”, scrie medicul Jean-Pierre Paclet, în cartea „Implozia”.
Într-un interviu acordat jurnalului, medicul a precizat că nu face să spună decât ceea ce toată lumea știa. „Nu am inventat nimic. Un nivel ridicat de hematocrit nu înseamnă că a luat EPO. Cum nu au existat dovezi, nu ne-am deranjat”, a spus Paclet.
„Totuși, este de notorietate că în acea vreme existau astfel de practici la limită la Juventus”, unde jucau Zinedine Zidane și Didier Deschamps, susține Paclet.
Medicul, care nu era în funcție la naționala Franței în 1998, scrie în cartea sa: „Nu știu ce aș fi făcut în locul lui Jean-Marcel Ferret, medicul din acea vreme. Era un caz grav”.
Ferret a comentat, tot în le Parisien, afirmațiile lui Paclet: „Nu am găsit nimic. Au existat două ușoare anomalii la nivelul hematocritului, însă erau legate de oboseala din campionat”.
Potrivit lui Paclet, Ferret ar fi fost obligat să ascundă aceste informații: „În final a câștigat statul. Era mai puternic decât toți. Nu se putea face nimic. Și apoi, în acel an, a existat o creșetere pentru țară…Nu se știe ce s-ar fi putut găsi dacă s-ar fi făcut analize amănunțite”.
„Nimeni nu mi-a impus nimic. Am conștiința liniștită. Paclet să se uite în ograda lui”, a menționat Ferret.
Spania, dopată la CM 2010? Discuția despre dopajul în fotbal a revenit însă în actualitate în urmă cu două luni. În rolul principal a fost același Eufemiano Fuentes, care și-a continuat activitățile ilegale și după operațiunea din 2006. De această dată, Marta Dominguez, una dintre cele mai mari atlete ale sportului spaniol a fost în centrul atenției. Însă Fuentes a oferit la sfârșitul anului 2010 o declarație care a zguduit fotbalul spaniol: „Dacă încep să vorbesc, echipa națională a Spaniei va rămâne fără trofeul Cupei Mondiale din 2010″…o afirmație care lasă mult loc de interpretări.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER