Liga Profesionistă de Fotbal a reușit să facă o harababură totală din licitația pentru drepturile TV ale Ligii I pentru următoarele trei sezoane. Dumitru Dragomir a venit cu o propunere plină de controverse și din care puțină lume pricepe ceva, eventual cei care trebuie să priceapă (și să câștige).
Mitică de la Ligă se laudă cu amprenta personală pe Caietul de Sarcini pentru licitația drepturilor TV ale Ligii I. De altfel, doar așa se explică modul de împărțire a meciurilor în pachete, unul foarte complicat și ilogic. Există două variante probabile pentru licitație dacă propunerea rămâne așa: fie va câștiga un singur distribuitor majoritatea pachetelor, și rămânem la monopol, fie licitația va fi deschisă, dar opțiunile se vor fragmenta atât de mult, încât pierd și televiziunile, și populația, și, posibil, Liga I.
PACHETE NEATRACTIVE SEPARAT
Ideea „revoluționară” a lui DumitruDragomir a fost împărțirea drepturilor în nouă pachete. Justificarea oficială: solicitarea Consiliului Concurenței. FALS: Consiliul a cerut doar fragmentarea drepturilor, într-adevăr, dar nu a impus o asemenea fragmentare. Aparent, e o deschidere totală a licitației. În realitate, un singur pachet e absolut neinteresant pentru o televiziune, cu atât mai mult cu cât și împărțirea opțiunilor e ciudată. Cele nouă pachete nu reprezintă fiecare o opțiune, un meci al etapei, de la cel mai interesant, la cel mai puțin interesant.
Toate conțin meciuri similare, din fiecare categorie de opțiuni, de la derby-uri la meciuri între ultimele clasate. Între trei și patru meciuri din fiecare opțiune de la 1 la 9 se regăsesc în fiecare pachet, în total 34 de meciuri. Un singur astfel de pachet este neatractiv pentru o televiziune din următoarele motive: ª cel mult jumătate din meciuri sunt cu potențial de audiență ª nu e clar în ce etapă beneficiezi de opțiunile bune și când le alegi ª Liga stabilește opțiunile după bunul plac, deci nu știi ce meciuri primești nici pentru opțiunile bune
160 de mii de euro costă în medie un meci de Liga I dacă LPF obține suma scontată
Care e derby-ul?
Dezvoltăm problema stabilirii opțiunilor de către Ligă pentru că e importantă. Dumitru Dragomir susține că DOAR CRITERIILE SPORTIVE vor conta. Încă un obstacol pentru televiziuni. Riști să ai prima opțiune în etapa cu Steaua – Dinamo, dar atunci Liga să considere că prima opțiune e Oțelul – Vaslui? Sună frumos, dar e contrar oricărui plan de afaceri. Nici măcar când ai prima opțiune nu ești sigur că primești cel mai bun meci. La fel, cum stabilește Liga dacă opțiunea 1 e locul 2 cu locul 5 sau locul 3 cu locul 4? Dacă nu ai criterii clare de ierarhizare a meciurilor, logic este ca televiziunile să aleagă. Singurul caz în care această dirijare a opțiunilor nu contează este pentru varianta în care va fi tot un singur câștigător major.
De ce preferăm monopolul
Culmea e că și pentru oameni e preferat monopolul. Dacă pachetele se vând în mai multe părți, este posibil să avem nevoie de mai mulți furnizori de cablu sau antene pentru a prinde toate derby-urile sau meciurile echipei preferate! Singura salvare aici ar fi o prevedere introdusă deja în Anglia, la cererea UE: obligația de a oferi orice canal important și celorlalți difuzori la un preț rezonabil, prețul pieței. Concret, dacă ar fi valabil astăzi, Digi ar fi obligat să ofere Digisport și GSP TV, dar și celor de la UPC și Dolce la un preț rezonabil. Până atunci însă, posibilitatea ca nouă difuzori să câștige Liga I ne produce coșmaruri.
Liga preferă monopolul pentru că așa scoate mai mulți bani. Separat, pachetele nu fac atâția bani. Împreună pot aduce măcar cotă de piață unui distribuitor de cablu, adică abonați și venituri suficiente de acolo, publicitatea fiind insuficientă.
CUM SE DIRIJEAZĂ‚ LICITAȚIA
Culmea e că fix ceea ce a dorit Consiliul Concurenței să obțină este foarte puțin probabil: accesul mai multor difuzori la drepturi. Nu mulți pot risca sume mari pentru niște opțiuni neclare care riscă să devină pierzătoare. Monopolul este iminent, deși, conform Caietului de Sarcini e interzis. Există însă două portițe pentru LPF, care preferă monopolul deoarece are șanse la o sumă mai mare. Prima portiță e precizarea că, dacă sunt doar doi participanți la licitație, poate fi un singur câștigător.
Cum criteriile de participare, în special suma de start, le stabilește Liga, este ușor să fie făcute pentru cel mult doi difuzori. Dacă totuși riscă mai mulți, Mitică a mai păstrat o portiță: dă un pachet la TVR, chipurile o face pentru români, iar celelalte pachete pot fi câștigate de un singur ofertant. TVR e de fapt o marionetă care mai și cheltuie nejustificat de mulți bani de la stat pentru un singur pachet.
Intră Pro TV cu UPC?
Favoriți și pentru această licitație rămân consorțiile furnizor de servicii – televiziuni. Câștigătorul precedent, Intact – RCS, este și acum văzut de mulți ca având prima șansă. Rival până acum pare Dolce, cu TVR. Se vorbește însă deja în piață și de o posibilă alianță surpriză, dar foarte puternică, UPC – Pro TV!
Modelul englez, adaptat mioritic
Modelul tuturor pentru drepturi TV trebuie să fie campionatul englez, care, începând din acest sezon, obține 1,9 miliarde de lire sterline pentru următorii trei ani.
Drepturile sunt împărțite în șase pachete, din care un difuzor poate câștiga cel mult cinci. Problema e că în Anglia nu se difuzează toate meciurile interne la TV, pentru a proteja cluburile și a nu risca scăderea spectatorilor!
Într-adevăr, și în Anglia este aproape monopol, cinci din șase pachete fiind acum deținute de BSkyB. Acestea câștigă sloturi orare, dar cum nu toate meciurile sunt televizate intern, fiecare pachet conține aproape permanent măcar o echipă mare. În plus, în Anglia câștigătorul are dreptul: ª de negociere asupra tranșelor de plată ª de negociere asupra datelor-limită pentru alegerea opțiunilor (ele nu sunt impuse!) ª de negociere inclusiv a sistemului competițional Totul se organizează cu cel puțin un an înainte, contractul necesitând câteva luni până la semnare. La noi, de la licitație vor mai fi cel mult patru luni până la prima etapă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER