Victor Puiu, alias Lupo, a ajuns peste noapte un nume în boxul profesionist mondial, după ce l-a învins pe fostul campion al lumii, britanicul Junior Witter. Puțini știu însă că românul de 32 de ani, stabilit la Toronto, muncește între două meciuri pentru a se întreține: pune faianță și gresie. Puiu n-a avut șansa lui Lucian Bute, nici măcar a lui Leonard Doroftei. În 2003, după mondialele de amatori din Thailanda, Victor a decis să plece în Canada, la profesioniști. Tovarăși de „evadare” i-au fost alți doi boxeri din lotul național, la vremea respectivă, Ionuț Ion și Claudiu Râșco. Ultimul dintre ei povestește: „Am acceptat oferta antrenorului Adrian Teodorescu, de la Toronto. Am crezut că îl prindem pe Dumnezeu de picior, dar am ajuns sclavi. Promisiunile s-au transformat în amăgiri. Meciuri puține, pe firimituri, muncă din greu. Am boxat și pe câte 600 de dolari, din care Teodorescu ne lua 30 la sută. Ca să ne întreținem, eram obligați să muncim. Orice! De pildă, o dată pe săptămână îl ajutam pe administratorul blocului să adune gunoiul, însă de bază era munca în construcții”… Claudiu Râșco s-a întors în țară și în curând va deschide un club de box la Sighetul Marmației, orașul său natal. JoJo Dan a ajuns la Montreal, unde are un drum netezit de promotorul Cristi Gănescu. Victor Puiu a rămas singur la Toronto, să-și ducă mai departe crucea…
Oamenii boxului i-au ținut loc de tată
„Lupo” n-a fost un răsfățat al norocului. În 1996 a rămas fără tată, iar oamenii boxului l-au înfiat. „Antrenorul Bondavali Grigore și, mai ales nașul meu, Ion Damian, mi-au ținut loc de tată. Fără ei, cine știe ce aș fi ajuns”, povestește Victor. La amatori, drumul i-a fost mai mereu blocat, de multe ori de arbitri. În 1999, de la Mondialele de la Houston s-a întors cu ochii în lacrimi, el pierzând la un punct în fața cubanezului Diogenes Luna după un meci care a ridicat sala în picioare. „Am crezut că mi se schimbă norocul dacă plec în Canada. N-a fost însă așa”, explică Victor. Cariera la „profi” i s-a împotmolit într-un contract beton, care nu i-a dat voie să ridice capul. A luat foc de la un grătar!!
Victor a început efervescent cariera de profesionist. Dacă Bute boxează de câte două-trei ori pe an, el a acceptat în 2005 nu mai puțin de nouă partide! „Aș fi făcut orice ca să ajung sus. N-am refuzat niciun adversar. Am luat orice meci în piept”, explică boxerul. Între două meciuri muncea și încerca să se destindă, alături de prieteni. O ieșire la un grătar putea să-i încheie însă cariera înainte să o facă vreun adversar. „A vrut să aprindă focul folosind benzină. Era frig afară, iar aburii au luat foc. Sticla i-a explodat practic în față, a luat efectiv foc”, povestește Claudiu Râșco. Desfigurat de flăcări, Puiu a ieșit din circuit o perioadă, dar a revenit cu aceeași foame de bani și victorii. În 2006 s-a rupt de Teodorescu, iar de atunci meciurile le-a numărat pe degetele de la o mână, deși a ajuns campion al Canadei. „Am câștigat centura în 2008, dar nimeni nu vrea să se bată cu mine. Cei de la liga canadiană mi‑au sugerat să o las vacantă, dar nici nu mă gândesc”, declară călărășanul.
Lucrează la blocul ridicat de Donald Trump
Ce a urmat? Niciun meci în 2009, două în 2010 și unul, dar mare, în 2011. Pe 19 februarie, la Mississauga (Canada), „Lupo” l-a învins pe Witter la puncte, după 10 reprize. La nici o zi după victoria care a șocat lumea boxului, românul a devenit o țintă pentru marii promotori. „Am trei oferte. Una este de la firma Hennessy, din Marea Britanie, cea care îl impresariază și pe Carl Froch. Celelalte două sunt din SUA. În câteva zile mă decid cu cine semnez, nu vreau să mă arunc, pentru că am pătimit prea mult”, explică Puiu… Ușile încep să i se deschidă, la fel și visele. Marea lui dorință: „Să trăiesc numai din box, să-mi asigur viitorul prin ceea ce fac în ring”. Nu o spune gratuit. Pentru a-și întreține familia – prietena, Simona, și fetița lor de opt ani, Giselle -, Victor lucrează. „Am un prieten care mă ajută. Ia lucrări la prima mână și îmi dă de lucru. Pun faianță și gresie în blocuri ce urmează a fi date în folosință. Nu mi-e rușine să recunosc și chiar țin să-i mulțumesc celui care mă ajută, Adrian Huza, zis Cairo. Acum lucrez la un bloc pe care l-a ridicat Donald Trump la Toronto, dar sper ca în viitor singura faianță pe care să o mai pun să fie cea de la casa pe care mi-o voi face din box”, încheie Victor Puiu, un român care speră că norocul se va ascunde cuminte și în mănușile lui trudite, de boxer.
De ani de zile mă pregătesc singur. Nu am antrenor, nu am promotor. Îl sun din când în când pe Lucian Bute la Montreal și îmi mai spune el prin telefon ce program de antrenament să fac, în așa fel încât să fiu în formă înaintea meciurilor. Acum, sper să vină timpuri mai bune și pentru mine Victor Puiu, boxer profesionist
19 victorii o înfrângere și două egaluri are în palmaresul său de profesionist Victor Puiu. Pe lângă titlul Canadei, el mai deține și centura WBC International Silver la semimijlocie, câștigată în meciul cu Junior Witter
Am făcut multe lucruri ca să mă întrețin la Toronto. Marele meu noroc a fost că am întâlnit-o pe Simona, prietena mea Victor Puiu, boxer profesionist
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER