Cadrul e special. De data aceasta chiar e. Ne aflăm pe una din ramurile celebrului palmier Palm Jumeirah, perla Dubaiului.
E insula aceea nebunească pe care arabii au avut ambiția să o „construiască” fix în mijlocul apei. Are forma unui palmier și pe ea se concentrează tot ceea ce înseamnă lux în această lume atât de altfel. Toate discuțiile cu Walter Zenga despre fotbal au avut loc în decoruri atipice. Îmi amintesc că, imediat după ce a plecat de la Steaua, am stat pe terasa casei închiriate de club în cartierul Primăverii. Apoi la Belgrad, iar la București într-un apartament din Băneasa sau undeva pe o terasă în Herăstrău… Sunt câteva puncte fixe în universul antrenorului italian. Raluca, acum mai bronzată și mai zâmbitoare ca oricând. Samira, micuța de un an și trei luni, în prezența căreia o fostă vedetă a fotbalului mondial ajunsă la 50 de ani se topește și se comportă ca un tată grijuliu. A, și bineînțeles celebrul motan Toffy, care știe să miorlăie în toate limbile pământului. Serios acum, pisica asta a călătorit prin toată lumea mai ceva ca majoritatea românilor: „Motanul globbe-trotter”. Până și acum mă privește plictisit și cumva deranjat: „Nici aici nu scap de presă?!”.
Spuneam de cadru. E tot pe o terasă… A casei din Jumeirah. De fapt, din spatele casei. Piscina, ieșirea direct la plaja privată. Lucruri obișnuite aici… La un moment dat se ridică de ca și cum ar vrea să îmi prezinte doi prieteni: „Burj Al Arab în dreapta și, în depărtare, se vede Burj Khalifa”. Cel mai luxos hotel din lume și cea mai înaltă construcție de pe Pământ. Despre cum decurge viața lui Zenga în Dubai însă în episodul viitor, ca să zicem așa. Să ne întoarcem la discuția despre fotbal, în special despre cel românesc.
Începem fără tatonare. La Steaua a venit Cîrțu. Am văzut ceva pe internet. Al câtelea antrenor e anul acesta? Al treilea, al patrulea?
Păi, dacă l-am pune și pe Eugen Neagoe, ar fi cam al șaselea principal care stă pe banca Stelei la un meci oficial. (Râde) Păi vezi? Mai e ceva de zis? Nimic. E Gigi, e Steaua, e România. Nu am ce să spun prea multe despre Sorin Cîrțu. Îi urez baftă. I-aș dori să aibă parte de liniște și de timp să își pună în aplicare ideile, strategia.Pare ceva de domeniul fantasticului asta, știu, dar așa se construiește ceva durabil. Altfel…
Managerul a spus că nu îl vrea, că pleacă. Până la urmă, a revenit. Nu sunt atât de conectat la ce e acolo. Nu știu ce să zic.
Nu te-a tentat niciodată să revii? Ai spus la un moment dat că ideea de a mai lucra cu Mihai Stoica ți-ar surâde. Corect. Am spus că o condiție esențială pentru a mai antrena în România ar fi să lucrez cu MM. Cu el aș antrena absolut orice echipă.
„Acum, familia e pe primul loc”
Dar s-a pus problema de când a revenit el? Nu la modul concret. Să fie Meme la echipă e principalul lucru care ar trebui să se întâmple. Ar mai fi însă o mulțime de alte condiții… Acum, serios, eu sunt aici, acum. Viața mea e aici și vezi foarte bine cum e, ce e. Nu vreau să îmi mai fac planuri și să zic: „Fac asta acum, asta peste o lună…”. Las lucrurile să vină de la sine, cumva. Profesional vorbind, ceea ce îmi propusesem nu s-a întâmplat din varii motive, așa că stau aici unde sunt. Cel mai important e că eu mă simt împăcat cu viața mea de acum, că familia mea e bine. Asta e tot ce vreau.
Dar, din punct de vedere profesional, al carierei… Oprește-te, știu ce vrei să spui și poate că teoretic așa e. Nu ești primul care ridică această problemă. În mod sigur nici ultimul. Și eu m-am gândit așa: „Walter, ce faci? Antrenezi într-o țară în care interesul pentru fotbal e scăzut, la o echipă fără pretenții mari…”. E o situație pe care mi-o asum. Poate că un răspuns ar putea fi că eu am avut parte de o carieră intensă ca fotbalist. Adică am văzut cum e să fii atât de pasionat de ceea ce faci și să fii atât de apreciat, iubit.
Și a dispărut pasiunea pentru fotbal? (se uită contrariat) Cum să dispară?! Așa ceva nu o să dispară niciodată. Numai că s-a schimbat cumva sistemul meu de valori. Eu antrenez la fel pe Al Nasr din Arabia Saudită sau pe Al Nassr din Emirate. Pe Steaua din România sau pe cea din Serbia. Sunt același. Îmi fac treaba la fel și nu mă abat de la principiile mele.
Atunci, ce e schimbat? Ce se întâmplă? Ca antrenor, ca fotbalist, ca om în fotbal ai, cum să zic eu… Vrei să ai trei lucruri: carieră, bani și familie.
Trei vectori sună mai academic. La mine e situația un pic altfel. Pe primul loc e detașat familia. Samira (arată spre micuța care se joacă lângă el), Raluca… Apoi sunt conștient că avem nevoie de o calitate a vieții la niște parametri pe care nu îi poți avea oriunde. Stau aici. Din punct de vedere climatic, al siguranței, al standardului, e un loc ideal. Și apoi cariera e pe locul 3. Dar asta nu înseamnă că lucrez altfel decât o fac de obicei.
Antrenează Al Nasr din Dubai, dar e plătit și de Al Nassr din Arabia Saudită
Practic, ți-ai schimbat criteriile după care alegi unde să antrenezi. E o altă filosofie de viață, până la urmă. Apropo de asta, știi cum am ajuns să antrenez la Al Nasr??!Cel pe care l-am rugat să mă ajute să îmi găsesc o casă aici mi-a spus că e amic cu unul dintre managerii clubului și că ei caută antrenor. Ne-am întâlnit, ne-am înțeles și am semnat pentru șase luni. M-au chemat de curând să discutăm prelungirea contractului.
Și? Aștept. Nu mă grăbesc!
Dar plecarea din Arabia Saudită cum a fost? Simplu, din punctul meu de vedere. Dacă nu te plătește cineva o lună – înțelegi, două – zici „Hai, treacă”… La trei începi să te superi. După șase luni, chiar e grav. Nu m-au plătit, am depus o scrisoare la FIFA, mi-au dat dreptate și acum trebuie să îmi primesc banii eșalonat. Dacă nu respectă termenele, riscă să fie scoși din competițiile internaționale. Asta ca un rezumat.
Păi, bănuiesc că acesta e esențialul. Dar au pretins că ei sunt cei care te-au concediat. E altă discuție. Au folosit această stratagemă la sugestita federației saudite pentru a evita excluderea din competițiile internaționale. Prințul ne-a tot amânat cu banii până înainte de Crăciunul anului trecut. Când am auzit că a plecat în vacanță, eu am trimis scrisoarea pe care o aveam pregătită către FIFA. După asta, m-au chemat la federația saudită să îmi spună că ei, Al Nassr, întrerup relațiile contractuale cu mine pe motiv că în noiembrie avusesem o discuție cu un suporter care m-a înjurat. Oricum, am avut câștig de cauză.
Practic, antrenezi o Al Nasr și ești plătit de două echipe cu același nume. Se poate spune și așa.
Povestea cu Inter? Povestea cu Inter… A fost. A fost odată.
Se vede că îi citești povești Samirei… Cât de aproape a fost? La un moment dat rămăseserăți tu cu Leonardo „în finală”. L-au ales pe el…. (Oftează, pare că vrea să evite subiectul) E adevărat, da, că au fost discuții. Nu s-au concretizat. Ce pot să spun eu acum? Am fost suficient de aproape, dar nu îndeajuns.
Rămâne ăsta un vis al antrenorului Zenga? O propunere de acolo ar răsturna ierarhiile despre care vorbeai? Dacă va exista o asemenea propunere, o să văd atunci. Am zis și mai devreme că nu îmi mai planific lucrurile dinainte.
„Mircea Lucescu e un exemplu pentru toată Europa!”
Înțeleg că trebuie să schimb subiectul. Fotbalul italian e în declin.
Nu trebuie să o zic eu. Se vede cu ochiul liber. Paradoxal, oarecum având în vedere că dăm echipa care e câștigătoare a celui mai important trofeu, Liga Campionilor. Dar sunt probleme mari, iar asta se va vedea când nu vom mai avea patru echipe în această competiție. Vor fi doar trei.
„Doar” trei… Cum sună! Noi ce să mai zicem? Să încercați să faceți ceea ce ar trebui să facă echipele în toată lumea. Continuitatea. Acesta e marele secret în fotbal. Nu ești cel mai bun dacă reușești să câștigi nemeritat un meci și nici cel mai prost dacă bați cu noroc într-un meci în care te domină adversarul. E nevoie de timp, de consecvență, de coerență.
Teoretic, sună frumos. Dar practic… Practic, voi, românii, aveți un exemplu clar. De fapt, toată Europa îl are: Mircea Lucescu.
Te-a impresionat și pe tine… Dintotdeauna mi-a plăcut ca antrenor. A făcut lucruri extraordinare în fotbal și continuă să le facă. A impresionat toată Italia prin maniera în care Șahtior a eliminat Roma, iar acum toți se tem de ucraineni. Nu e puțin lucru. Dar asta s-a putut produce pe un fond cu totul și cu totul special azi. A construit în timp. A avut susținere din partea unui patron, corect, dar și-a câștigat respectul și încrederea. Jos pălăria pentru el.
Știu că și Răzvan Lucescu e unul dintre oamenii din fotbalul românesc cu care ai o relație foarte bună. Îi doresc din toată inima să reușească cu naționala în Bosnia. Nu va fi deloc ușor. Cunosc în mare problemele cu care se confruntă și, din păcate, nu prea poate schimba lucrurile foarte mult.
În ce sens? În sensul că nu prea are de unde să ia jucători. Obiectiv vorbind, nivelul fotbalului românesc a scăzut mult, și asta se vede și în rezultatele echipei naționale. De ceea ce se întâmplă la formațiile de club nu mai are rost să vorbim. Și nu spun asta pentru că nu mai sunt eu acolo și, gata, a scăzut nivelul… M-am detașat și cred că pot vedea lucrurile obiectiv.
Care ar fi cauza? Se poate vorbi despre faptul că nu mai profesează antrenorii din perioada 2002-2006? Nu mai ești tu, Olăroiu, Răzvan Lucescu, Rednic… Dacă aș spune că e asta, aș putea fi acuzat de lipsă de modestie.
Dar e clar că era o stare de spirit. Pot să o spun eu sau oricine a urmărit cât de cât fotbalul. De fapt, sunt rezultatele care nu pot fi contestate! Ceea ce am făcut noi la Steaua, cu Valencia. Apoi, sfertul acela de finală Rapid cu Steaua, Dinamo în primăvară. Chiar și cu Naționalul am avut performanțe în Europa. E ceva din ce zici tu. O altă stare de spirit. Și mai e ceva. Eu la Steaua îl aveam pe Hamutovski. Restul erau români. Tu crezi că nu conta?!
Eu cred că mai contează și faptul că sunt conducătorii care sunt în fotbalul românesc. Tu nu? Eu? Mă uit, de fapt, mă uitam, că acum sunt plecat și nu bat sateliții până la Dubai, la tot ce se întâmplă ca la o emisiune de divertisment. Cum se ceartă, cum se împacă, apoi se jignesc și tot așa. Nimic despre fotbal, despre antrenori, despre jucători. Și ne mai mirăm că s-a ajuns în situația asta. Mă amuză, dar nu aș vrea să mai fiu implicat în așa ceva.
„Gigi sau Zamparini? Hmm… Nu știu, e greu, de spus. Oricum, eventuale asemănări și din acest punct de vedere se opresc aici! În Italia, despre fotbal vorbesc cei plătiți să facă fotbal, nu cei care plătesc” Walter Zenga, antrenor Al Nasr
„De Hagi și Galata sau de alte probleme punctuale din fotbalul românesc nu pot să spun eu prea multe. Nu am urmărit decât pe sărite ce s-a întâmplat și nici nu vreau să se spună că vine Zenga să judece pe toată lumea”, Walter Zenga, antrenor
„Am mulți prieteni în fotbalul românesc. MM, Victor, Giovani, Răzvan Lucescu… Da, știu… Sună ciudat. Sunt la mijloc, dar nu țin cu nimeni. E treaba lor! Relația mea cu fiecare dintre ei e foarte bună”, Walter Zenga, antrenor Al Nassr
În ProSport-ul de vineri puteți citi un reportaj despre cum arată o zi din viața lui Walter Zenga în Dubai, despre lumea arabă și despre condițiile pe care le are Al Nasr, o echipă de pluton în Emirate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER