Când scrii povestea doctorului Rădulescu, realizezi cât poate fi de bagatelizată noțiunea de simbol în fotbalul românesc. Destinul lui „Jumate”, cum era poreclit, s-a încadrat o viață întreagă între două coordonate: Universitatea și CFR Cluj.
Până spre orele după-amiezii a fost doctor-chirurg, șeful Secției de ORL a Spitalului CFR, iar, apoi, până în amurg, a fost făuritor de echipe și îndrăgostit… de fotbal! „Aparent foarte dur, era de fapt un suflet extrem de sensibil. Munca sa de medic și pasiunea pentru fotbal l-au ținut mereu departe de noi”, mărturisește fiica lui Rădulescu, Stanca Gidro, decanul Baroului de avocați Cluj. Paradox: care a fost cel mai mare regret al personalității care a zămislit, fără bani, marea echipă a CFR-ului de la începutul deceniului VIII? „Faptul că nu a avut loc de unii la «U». Asta l-a adus în Gruia. Erau acolo prea mulți deștepți care își dădeau cu părerea, iar el avea o mare personalitate și era foarte meseriaș. știa fotbal”, dezvăluie doamna Gidro.
Fapt confirmat chiar de dr. Rădulescu, în lucrarea sa autobiografică „O viață închinată fotbalului”: „Sincer, m-am despărțit greu și cu mult regret de această minunată echipă, care merită orice superlativ”. De trei ori a părăsit Constantin Rădulescu Universitatea. O dată din postura de jucător, în 1949, și de două ori din postura de tehnician. Ca jucător a făcut parte din „Generația de Aur” a Universității, cea din exilul autoimpus de la Sibiu, în urma Dictatului de la Viena, din al Doilea Război Mondial. Echipă ce a devenit un simbol al rezistenței românești din Ardeal. Cel mai bun până la Paszkany
Neavând loc la „U”, a clădit cea mai puternică trupă din istoria CFR-ului, de dinaintea „erei Paszkany” și stadionul din Gruia! Cu modestele resurse ale Regionalei CFR. „Fără finanțe și jucători, fără sediu, secretar sau organizator. Astfel am pornit la drum în prima ligă în 1969”, dezvăluie Rădulescu în cartea sa. Ce a reușit? Menținerea pe prima scenă până în 1976 și, în ’73, un loc 5, adică cea mai bună clasare din istorie până în 2006. „Figură însolită a fotbalului românesc, venit din Regat și formându-se ca om, medic și fotbalist în climatul auster și chibzuit al Ardealului, s-a afirmat și impus atât cât a fost lăsat! Doctorul a oferit fotbalului nostru o echipă frumoasă și cuceritoare, CFR, care s-a format din trudă, sacrificiu și sărăcie, uimind lumea fotbalistică”, îl descrie scriitorul Viorel Cacoveanu.
> Destinul face ca din 2002 președinte la CFR să fie un alt doctor, Iuliu Mureșan, specialist în ortopedie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER