Cei de la studioul Splash Damage par blocați în timp: încă de la început, ei s-au dedicat în exclusivitate shooterelor multiplayer orientate către jocul în echipă (Wolfenstein: Enemy Territory), gen pe care-l abordează și acum în Brink. Din păcate, lucrurile au mai evoluat de la Wolfenstein și Quake Wars încoace, cea mai nouă creație a celor de la Splash Damage nereușind să țină pasul cu pretențiile emise de un joc contemporan.
Chiar dacă avem de-a face tot cu un first person shooter dedicat jocului multiplayer în echipe, nu se poate spune că producătorii nu au încercat să diversifice această rețetă. Din păcate, nu prea le-a reușit. Astfel, în spatele conflictelor din Brink stă The Ark, o citadelă construită la suprafața oceanului, o bijuterie arhitectonică căzută în dizgrație și izolată de restul lumii. Două facțiuni se luptă pentru supraviețuire în cadrul acestui oraș, Resistance și Security, fiecare cu propriile planuri în ceea ce privește viitorul Ark-ului.
Totuși, în ciuda încercării de a introduce un fir epic într-un astfel de joc, acest demers nu a fost dus la căpat așa cum ar fi trebuit. Două lucruri contrastează în mod evident cu abordarea dramatică a poveștii pe care au gândit-o scenariștii celor de la Splash Damage. În primul rând, Brink nu beneficiază de o componentă single player în adevăratul sens al cuvântului: așa-zisa campanie nu este decât o înșiruire de hărți clasice de multiplayer, pe care jucătorul poate alege să le abordeze de unul singur (ceilalți participanți la joc fiind controlați de boți) sau online, împreună cu prietenii. Există niște secvențe introductive pentru fiecare astfel de misiune, al căror aport narativ este însă neglijabil. Aceste scene scot însă în evidență o altă inconsistență a jocului: Brink folosește un stil artistic cartoony, personajele aratând mai mult a caricaturi ale unor soldați reali, această abordare grafică contrastând foarte mult cu subiectul foarte serios al jocului.
Totuși, grație acestui stil artistic, Splash Damage a reușit să implementeze poate cea mai bine realizată componentă a lui Brink – crearea și personalizarea eroului controlat. Astfel, plecându-se de la un model de bază, se pot alege dintre numeroase variațiuni de față, păr, accesorii etc., noi astfel de opțiuni de personalizare fiind deblocate pe măsură ce jucătorul acumulează experiență suplimentară. Într-o manieră asemănătoare se pot configura și armele, noi modele fiind deblocate în timp, precum și upgrade-uri pentru cele existente deja. De altfel, dacă ar fi să judeci doar după aceste meniuri, Brink ar putea crea iluzia unui joc extrem de interesant.
Din păcate, această impresie este ștearsă imediat ce intri în acțiunea propriu-zisă. Detaliile pe care te-ai chinuit atât de mult să le ajustezi abia dacă sunt vizibile pe modelele de personaje din joc, Brink nefiind deloc un titlu arătos. Splash Damage au decis să folosească un motor grafic învechit – id Tech 4 (DOOM3, Prey, Quake Wars), acest lucru fiind evident la tot pasul: hărțile din Brink sunt strâmte și sterile, design-ul lor defectuos afectând din plin gameplay-ul efectiv.
Astfel, latura strategică a jocului, bazată pe utilizarea cât mai eficientă a posibilităților oferite de fiecare clasă de jucător, dispare foarte repede. Degeaba există opțiunea de a alege între clasele soldat (care își poate aproviziona colegii de echipă cu muniție suplimentară și poate folosi explozibili), medic (capabil să ofere bonusuri de sănătate coechipierilor, dar și să-i învie atunci când aceștia au fost doborâți pe câmpul de luptă), operative (spionul grupului, capabil să intoregheze inamicii sau să se deghizeze) sau inginer (îmbunătățește efectul armelor coechipierilor și construiește turete), când toate sesiunile online degenerează în schimburi de focuri haotice în mijlocul unei hărți, în preajma obiectivului curent. Mai mult, în stilul shooterelor de modă veche, jocul nu pare a face diferența dintre un glonț primit în picior și unul recepționat direct în cutia craniană, această decizie de design aducând și mai mult haos și dezorganizare confruntărilor din Brink.
O altă adiție pe care Splash Damage a adus-o jocului este posibilitatea de a te deplasa rapid prin hărți, printr-un sistem asemănător cu parkour-ul întâlnit în Mirror’s Edge. Deși funcțională la prima vedere, slăbiciunile aceastei opțiuni sunt scoase din nou în evidență de design-ul claustrofobic al hărților. Dacă ați văzut vreodată la grădina zoologica un condor cu aripile de 3m, încarcerat într-o colivie de 2m pe 2m, cam așa se simte și un jucător care încearcă să „se dea în spectacol” într-o hartă din Brink.
De asemenea, am întâlnit o problemă foarte deranjantă la rularea jocului, mișcările mouse-ului, deși foarte fluente în meniu, fiind interpretate într-un mod ciudat atunci când vine vorba de țintirea propriu-zisă. Astfel, mișcările personajului parcă sunt realizate în trepte, este adevărat, foarte fine și imperceptibile poate pentru un jucător neavizat. Un fan înfocat al shooterelor va remarca însă imediat acest inconvenient. Câteodată ai senzația că jocul sacadează, deși aceasta nu are probleme în a menține un framerate constant.
În aceste condiții, nu știu de ce cineva și-ar bate capul cu Brink și ale sale mecanici de joc, interesante pe hârtie, însă foarte prost implementate în gameplay. În plus, Brink este comercializat la „preț complet”, deși componenta single player a jocului este aproape inexistentă. Dacă totuși aveți chef de un shooter multiplayer bazat pe echipe, vă recomadăm să vă reorientați către Team Fortress 2, joc oferit pe Steam la un preț mai mult decât accesibil.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER