Transferul lui Rădoi în Arabia Saudită e ca o lovitură primită în moalele capului. Căpitanul Stelei, cel mai reprezentativ jucător al echipei, om de bază în naționala României, a ajuns la 28 de ani să se agațe de această ofertă de la Al „Halal” ca de o ultimă șansă a carierei. Nu incriminăm opțiunea financiară a lui Rădoi, niciun om care vede atâta bănet în față nu poate rezista ispitei. Întrebarea e de ce a ajuns poate cel mai bun fotbalist român din campionatul intern în această situație. Hai să nu ne mai băgăm capul în pământ ca Mitică Struțul Dragomir. Am avut, ani la rând, o competiție internă slabă, în care blaturile se serveau ca fel principal. Am păcălit destul Occidentul cu transferuri fâsâite. Avem în continuare un campionat slab, cluburile românești sunt dezorganizate, nu acordăm atenție copiilor. A venit ora scadenței, ăsta e adevărul! Probabil că, în câțiva ani, transferul lui Rădoi la Al-Hilal va rămâne un record financiar greu de bătut. La fel, o participare la un turneu final în care faci 0-0 cu vicecampioana mondială și 1-1 cu campioana mondială. Nu mai putem păcăli la infinit fotbalul actual, nu mai putem minți, nu ne mai putem minți. Aceeași situație e și la handbal, ca și în tot sportul românesc, de altfel. Soluția vine de la un om care n-are loc în actualul sistem de valori al fotbalului românesc, Gică Hagi: atenția îndreptată spre juniori (Hagi își face o Academie de fotbal!). Atunci când nu se va mai urmări câștigul imediat, vom putea spera la un fotbal cu adevărat de valoare, la un fotbal curat. Până atunci, mai vindem ce mai avem de vândut prin Arabia Saudită sau prin Cecenia!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER