Arman era considerat prostul lotului la Rapid. Practic, n-a fost perceput ca fotbalist, ci ca o anexă la contractul frățiorului Artiom. Nu i-a dat nimeni nicio șansă, era băgat așa, din când în când, pe final de meci, și numai dacă Rapidul conducea cu mai mult de 3-0. Nici nu vorbea prin presă, cum făcea frățiorul. De fapt, nu cred că îndrăznea să zică ceva din postura lui de veșnică rezervă, de fotbalist ratat înainte să joace.
Pe Artiom l-a luat Timișoara, cu anexă cu tot. Și la Poli, Arman a venit cu aceeași povară pe umeri, dar, ușor-ușor, i-a câștigat încrederea lui Uhrin. A intrat de câteva ori, și-a făcut treaba, chiar a marcat și a început să fie văzut cu alți ochi.
Uhrin l-a titularizat surprinzător anul trecut pe Giulești. Iar Arman, nebăgat în seamă, a înscris atunci singurul gol al partidei câștigate cu 1-0 de Timișoara. „S-a întâmplat”, au spus mulți, dar Arman a revenit din nou pe Giulești, aseară. Și ce s-a întâmplat am văzut cu toții. Încă două goluri, 2-0 pentru Timișoara, iar fratele fotbalistului s-a răzbunat cu vârf și îndesat.
Cred, de fapt sunt convins, Giuleștiul a auzit, în sfârșit, de acest Arman, fratele fotbalistului Artiom Karamyan.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER