Entuziasm, tinerețe, Surdu, liniște datorită tactului lui Bergodi, două „floricele” ale lui Grzelak, acestea au fost noutățile Stelei în actualul sezon. Mult față de alți ani, în care eram obișnuiți cu blazare, haos, război cu fanii, atacuri murdare ale patronului. Puțin pentru a spune cu convingere că Steaua are șanse la titlu în acest campionat.
Steaua a jucat prost în prima repriză cu Ujpest, și acasă, și în deplasare. A făcut-o la fel și la Piatra Neamț, unde cuplul Surdu – Stancu a părut copleșit de insistența „centralilor” de la Ceahhlăul, Vițelaru și Forminte. Nici Grzelak nu și-a mai găsit chibriturile pentru artificii într-o partidă cu cel mai tare adversar întâlnit de Steaua până acum.
Steaua a câștigat pentru că și-a regăsit încrederea în forțele proprii, pentru că Bergodi a reinventat noțiunile de grup, mentalitate de învingători și de luptă până în ultima secundă. Steaua a învățat să câștige și când joacă prost. Anul trecut, nu câștiga nici când juca bine.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER