Steaua fără Goian e ca Parisul fără Turnul Eiffel. Iar cuplul Ghionea – Baciu e bulevardul Champs-Elysees. Steaua câștigă enorm prin venirea lui Tănase, cel mai promițător tânăr fotbalist din Liga I, dar pierde la fel de mult prin plecarea lui Goe.
Nu numai „centralii” au fost praf aseară. Toată apărarea a părut din alt film. Grzelak și-a arătat și el limitele, driblând numai înapoi și în lateral, iar Andrei Ionescu a fost Creierul virusat. Steaua s-a împrăștiat pe tot terenul din Airdrie, acolo unde s-a jucat meciul. Și cred că s-ar fi disperast în tot orașul dacă n-ar fi existat tribunele înțesate cu spectatori. O echipă lungă, lungă de tot, cu un Bibișkov izolat și cu un mijloc rarefiat, sufocat și înțepenit parcă în gazonul de pe „New Broomfield”.
M-am speriat când am văzut, prin minutul 60, cronometrul televiziunii scoțiene arătând minutul 1 și 46 de secunde. N-aș fi vrut să mai revăd calvarul prin care a trecut Steaua în prima repriză.
Partea bună este că Steaua a învins din nou jucând prost. Partea rea este că Steaua nu prea are rezerve apropiate valoric de titulari. Iar atunci când vrei și Cupa, și campionatul, și cât mai sus în Europa League, e greu să faci față cu 11-12 fotbaliști valoroși.
Meciul din Scoția a fost câștigat practic de un singur jucător, de Bogdan Stancu, care a părut un extraterestru printre 10 pământeni roș-albaștri. Un penalty scos la 0-1, un gol fabulos și încă unul care i-a liniștit definitiv pe scoțieni au fost argumentele care ne fac să spunem că Bogdan Stancu e liderul și diamantul Stelei.
Iar Stancu și Tănase sunt atuurile roș-albaștrilor pentru titlul 24.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER