„Steaua pe care o visez”

Sunt un „interzis” de-al lui Gigi, deși nu merit să mă numesc așa. Nu l-am înjurat pe stadion, pentru că n-am fost în țară în ultimele trei luni. L-am sictirit doar în gând. Deci poate că merit. Am fost eu „decrețel”, de ce n-aș fi și „interzis”? Am fost și „revoluționar”, „golan”, „monarhist”, „portocaliu”, le-am cam făcut pe toate. Dar întotdeauna am ținut cel mai mult la numele de stelist. E ceva care se simte, nu se dobândește de la un regim politic la altul.

Eu îmi vreau Steaua înapoi! Era una din puținele mele bucurii. Dimineața, devorez știrile din ziare cu Steluța mea. La serviciu, mă cert cu colegii dinamoviști. Seara, sunt cu ochii pe televizor așteptând noutăți despre Steaua. Am în casă tricoul lui Lăcătuș și pe cel al lui Rădoi. Visez noaptea meciurile „viteziștilor” lui nea Imi.

Steaua asta de azi nu mai joacă mare lucru, dar eu o iubesc doar când îi văd culorile. Îmi place și de Toja, deși nu driblează cum aș vrea eu. Am încredere în Bănel și îl aștept pe Tănase să dea și el o dată ca lumea la poartă.
Îmi vreau Steaua înapoi, vreau un stadion plin, vreau să văd goluri, să urlu pentru echipă, să înjur, de ce nu?
Cu Sheriff ne-am mai făcut o dată de râs. Ce să le mai zic mâine ălora la muncă? O să le spun că asta nu e Steaua pe care o visez, dar că o să luăm sigur campionatul, pentru că în iarnă vin Ezequias, Rui Duarte, Sburlea și Bilașco! O să fim cei mai tari!