Și cu Olăroiu, și fără Olăroiu, falimentul sportiv al Stelei lui Becali e evident. Nu știu dacă Becali a câștigat sau a pierdut bani de când e la Steaua. Dar se vede cu ochiul liber că a distrus total ceea ce însemna spiritul Stelei. Spiritul acesta, practic ceva nepalpabil, dar pe care îl simțea oricine venea pe Ghencea, nu se mai regăsește nici în rândul jucătorilor, nici în cel al suporterilor. „N‑am mai fost de mult în Ghencea, dar m-a luat groaza ce am văzut la meciul cu Rapid. Acolo nu mai e Steaua, e cu totul altceva”, spune Alex Brădescu, autorul cronicii de la așa-zisul derby de miercuri.
Poate că Becali a salvat Steaua în momentul în care a preluat-o de la Armată și de la Viorel Păunescu. A dus-o apoi în primăvara europeană, cu Meme și cu Zenga, a ajuns în grupele Ligii Campionilor după mulți ani în care echipele românești nu prea miroseau, sau mai bine zis nu prea auzeau, imnul acestei competiții. Sunt fapte concrete și ele nu pot fi minimalizate. Dar Becali a transformat apoi clubul în propria mașinărie, jucărie, marionetă. Steaua pe care o știau fanii lui Lăcătuș și Pițurcă s-a pierdut în istorie! A mai rămas doar un nume și un om, care nu știe ce înseamnă fani, jucători, palmares, foste glorii, antrenori. Toți trebuie să-i satisfacă vanitatea și egoismul.
Becali nu se va transforma niciodată. E posibil să-i mai păcălească o dată pe fani prin venirea lui Olăroiu, dar e incapabil să readucă în Ghencea spiritul, emoția, trăirea meciurilor la mare intensitate, fără de care Steaua de azi nu există.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER