Pleacă, nu pleacă, pleacă… Joaca de-a transferul se repetă constant și ciclic. În Ghencea și aiurea! A fost Dică! Și a plecat… Greu, târziu, pe bani puțini și la Catania. A urmat Goian… El a rămas. Cu nervi, trist, resemnat. E rândul lui Rădoi. E o ruletă. Roșu, negru (ăsta e Milan!)… Negru, albastru… Cald, rece… Duminică seara era sută la sută plecat, luni lucrurile stăteau cu totul altfel, azi Dumnezeu știe. Cert este românii, fie ei și titulari la un turneu final de Campionat European, nu prea prezintă garanții. Sunt examinați atent, studiați și totul se termină cu un cumpărător care strâmbă din nas sau se împotmolește la vreun comision sau TVA. Tamaș, Goian, acum Rădoi. Excepții? Cu rezerve! Una mare Săpunaru și cealaltă mai mică, Dică. Forma cosmetizată a „probelor”, împrumutul pe o perioadă scurtă, urmată de o eventuală achitare a sumei de transfer rămâne unica modalitate prin care ne mai putem transfera în Italia. Ne place sau nu, trebuie să ne lăsăm amprentați fotbalistic!
Revenind la Steaua și Rădoi. Ultima știre venită dinspre Ghencea referitoare la această mutare. „Se așteaptă meciul cu Iașiul, când va veni cineva să îl urmărească!”. Serios???? Adică dacă Mirel scoate trei mingi de pe linia porții, dă vreo două goluri, unul lob cu capul și altul din întoarcere de la vreo 45-46 de metri îl convinge pe Mourinho, dacă nu, nu și rămâne finul netransferat. Și cu declarația portughezului care spune că nu prea mai are rost ca Interul să ia fundași ce facem?!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER