E din nou timpul unei guri de aer curat. Din când în când, la intervale regulate, deschidem două ochiuri de geam și aerisim. Încercăm să ne încărcăm cu fotbalul respirabil al Ligii Campionilor pentru a-l putea suporta pe cel înecăcios al Ligii I. E diferență mare între ceea ce se joacă acasă și cum se prezintă, cum ne reprezintă Steaua și CFR în cea mai importantă competiție intercluburi.
Ideea e că acum s-a conturat un orizont de așteptări. E momentul acela delicat când echipele noastre, de obicei, clachează. Începem să ne gândim că putem fi mai mult decât am crezut inițial și ne speriem. Steaua azi și CFR mâine trebuie să depășească această barieră psihologică. E greu cu hei-rup, iar „acum, ori niciodată” e oarecum perimat. E vorba de fotbal și atât. Au fost meciuri anul acesta când cele două formații au arătat că știu și pot să joace. Să o facă iarăși! Și o vor face. Campionatul intern e prioritar doar pentru conducătorii de club și patroni… Jucătorii se înfioară când aud muzica aceea de Ligă. A spus-o dezarmant de sincer și de modest Drogba la o săptămână după ce i-a cedat piciorul la Cluj. Dilema asta cu campionat sau Ligă trebuie să înceteze. Sunt lumi paralele, iar frumusețea unui meci marți sau miercuri cu emoții create de o echipă din România nu se compară cu nimic. Și înaintea celei de-a treia etape nu numai că n-am murit cu niciuna dintre echipe, dar avem șanse la mult mai mult. Ideea e ca românii Stelei să aibă sângele rece al străinilor de la Cluj, iar stranierii CFR-ului să aibă inima lui Rădoi stelistul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER