Scaunul

Poza de pagina întâi vorbește mai bine decât toate cuvintele despre situația de la Steaua și relația Gigi Becali – Dorinel Munteanu de acum. Deja-vu-ul îți intră în ochi de-a dreptul. Te orbește precum auriul ăla strident de pe toți pereții. Olăroiu, Hagi, Lăcătuș s-au perindat pe scaunul acela cu briz-brizuri. Să fi fost același? Am mai văzut scena, am mai ascultat discursul. Patronul nu și-a lăsat niciodată antrenorul să își ducă o idee la bun sfârșit, a vorbit mereu peste, a fost personajul principal la un eveniment la care ar fi trebuit să fie discret. I-a știrbit din primul minut al mandatului personalitatea, a vrut să arate cine e șeful. Văzând multele ipostaze surprinse de colegul meu Vlad Constantinescu – e un număr limitat de poze care pot intra în ziar – v-ați fi dat seama și mai bine despre ce se întâmplă. Dincolo de toate astea, merită povestit un episod petrecut în dimineața demisiei lui Lăcătuș. La interval de câteva minute, fără să știe unul de celălalt, atât Becali, cât și Munteanu au cerut părerea unui personaj din fotbalul românesc despre o posibilă legătură. Aprecieri la adresa fiecăruia, ca patron și om de fotbal, urmate de un „dar” imens. „Ca om…”.

Dorinel pare încă o victimă sigură. Privirea lui, felul în care și-a negociat contractul, calitățile sale, până la urmă, ar putea răsturna totul. Așa cum Buzăul cu Bunică sau Marinică l-a încurcat pe Gigi când se aștepta mai puțin, așa și Dorinel ar putea ajunge într-o zi tehnicianul cu care să i se înfunde prea trufașului devorator de antrenori. Nu de alta, dar s-a antrenat cu Mureșan, Porumboiu ori Penescu, căzând mereu în picioare…