Metabolismul fotbalului românesc s-a dat serios peste cap în acest sezon de când derby-ul de duminică – avea o tradiție de aproape 10 ani – este inaccesibil celei mai mari părți a microbiștilor. Unirea și Poli Timișoara au oferit unul dintre cele mai de calitate meciuri din acest tur, altfel sărac în dispute adevărate. La ora când Mara, Gigel Bucur și ceilalți ofereau spectacolul pe gazon, în studiouri era dezbătută o etapă irelevantă, atât timp cât cel mai tare meci și cel mai cu implicații la vârf nu se terminase. Fotbalul jucat concurat de cel vorbit.
Unirea lui Bucșaru, Stoica ori Petrescu și Timișoara lui Uhrin, Chivorchian și Iancu au dovedit că sunt cele mai consistente echipe. Jocul lor place. Antrenori devotați, conducători abili, patroni cerebrali plus loturi de jucători echilibrate. Aceasta este cheia succesului. Provincia a devenit refugiu pentru oameni de fotbal care vor și pot să facă treabă. MM, Dinu Gheorghe, Petrescu, Lucescu jr, Marius Stan, Ionuț Badea, Nicolo Napoli și exemplele pot continua. Așa se explică ascensiunea echipelor din afara Bucureștiului, care pe bani mult mai puțini obțin performanțe devenite inaccesibile așa-zișilor granzi. Urmează un intermezzo de Liga Campionilor cu CFR și cu Steaua aduse cu picioarele pe pământ de conștientizarea propriilor limite. Le vom vedea marți și miercuri evoluțiile la PRO TV. Dar credeți-mă, Unirea – Poli chiar era meci de văzut! Pentru binele competiției și al microbiștilor… în numele jocului, trebuie găsită o soluție ca fotbalul să se întoarcă acasă… În casele oamenilor… Paradoxul este că tocmai pasiunea lor a făcut ca pentru un meci de fotbal să fie dați atâția bani de către televiziuni și tocmai ei sunt cei care plătesc neavând cum să mai urmărească fenomenul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER