Mit

Refuz să mă gândesc că ar trebui să punem la îndoială moralitatea Unirii, de fapt a lui Stoica și Petrescu, diseară. Sunt doi oameni care își respectă munca pentru simplul fapt că „prestează” din pasiune. Cei doi fac parte din categoria oamenilor de fotbal care nu se vor trăda pe ei înșiși vreodată și care nu vor păcăli sportul pe care îl iubesc. Sunt „quality”, nu „tabloizi”, așa cum ni se relevă majoritatea celor din fenomen. Nenea Iancu, omul care a ridicat piatra și a aruncat cu îndoieli în derby-ul care încheie un tur ciudat de campionat, gravitează între cele două categorii. Iubește fotbalul și Timișoara, dar nu are niciodată dreptul să pună sub semnul întrebării comportarea unei echipe împotriva alteia, în condițiile în care, a naibii coincidență, echipa pe care o patronează nu a bătut niciodată o așa-zisă rivală de moarte. Iar meciurile directe Poli – Dinamo au fost asemeni deselor schimburi de jucători: abile și dubioase.

Așadar, Steaua și Unirea trebuie să joace pe teren. Ialomițenii nu își pot bate joc de o jumătate de sezon de vis, în prima seară dintr-o iarnă ce ar putea fi numai a lor. Steaua? Tristă, înghețată, zgribulită. Fără identitate. Mai mult ca oricând a nimănui. Neajutorată și nedepinzând de ea. Alții aleg… Doi oameni care o iubesc și i s-au dedicat sunt blestemați și, totodată, au șansa de a decide o bucată de viitor. Al Stelei, al lor… Semnarea sentinței echipei din Ghencea ar aduce cu mitul jertfei zidite.