Mutu poate fi pretextul pentru care suporterii să rupă tăcerea. Meciul cu Fiorentina e o șansă nesperată oferită de providență Stelei. Depind de ei pentru a-și continua drumul în Europa, dar au nevoie de sprijinul necondiționat al fanilor. Sunt prea importante aceste ultime 90 de minute de fotbal din 2008 pentru ca să se mai gândească vreun stelist sau nestelist la orgolii și războaie de zile, săptămâni, luni sau ani. Războaie cu războinici ai luminii…
Ne amintim cum puneam problema la începutul preliminariilor. Cum se contrau clujenii și steliștii care dintre echipe face mai multe puncte în primul an de Ligă cu două echipe românești. Paradoxul fotbalului. Ardelenii sunt siguri că nu vor putea fi depășiți, la fel cum sunt siguri că nu mai au nicio șansă să meargă mai departe fie și în UEFA. Cu un singur punct, Steaua încearcă să facă un lucru pe care îl tot face de ani buni: să aducă puncte României. Aici nu e vorba de noroc. Doar cei puternici beneficiază de wild card-uri din partea sorții.
Și mai e ceva. Fără a fi stelist, am trăit în Ghencea momente când publicul și-a purtat favoriții spre mari victorii. Nu e vorba numai de meciurile naționalei cu Scoția, Belgia sau Elveția de la începutul anilor 90. Ci mai ales de nebunia de la eliminarea Valenciei, cu Zenga și Andrei Cristea în roluri principale, de stadionul vibrând anul acesta la (re)turul preliminar cu Galata. Iar dacă mai există fani supărați pe echipa lor favorită, să își amintească de meciul care nu s-a jucat vreodată cu Villarreal și să vină la stadion în numele zăpezilor de altădată. Fie și pentru a-i face viața grea lui Adi Mutu, idolul care va fi urât preț de două reprize de români.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER