Ce urât e fotbalul scrâșnit și fără entuziasm! Steaua și Fiorentina i-au făcut antireclamă în Ghencea, pe un frig pătrunzător și sub privirile unor spectatori veniți să se răfuiască fratricid și tardiv cu prezentul. Fățișe sau subliminale. Fumigene și torțe, instrumente prostești ale unei răzbunări pe ei înșiși. Steliștii au mutilat în tribune conceptul de fani și pe gazon au șters pe jos cu ideea de fotbal. Dezlânată, fără orizont, în criză de efectiv și de idei, glorioasa Stea de altădată s-a bulucit spre ușa din spate, călcându-și în picioare mândria și speranța. De-a valma, suporteri, jucători, antrenori și conducători. O Apocalipsă roș-albastră într-o seară tristă de iarnă, în care parcă nu s-a pus nicio clipă problema că este cineva care așteaptă o victorie, o calificare, orice.
22 de muncitori triști au venit la serviciu și au pontat. Ai noștri au rămas în mediocritatea devenită stare de fapt, ai lor au bifat îndeplinirea unui obiectiv pe care nimeni dintre români nu a dat semne că ar putea, că ar vrea cu adevărat să îl schimbe. Steaua înseamnă nostalgie, s-au scandat numele lui Hagi și Lăcătuș, revoltă, un patron contestat și mitocănie, indivizii care l-au înjurat pe Mutu. De la o lojă mai ponosită ca oricând un rânjet devenit rictus. Cineva și-a desăvârșit opera. S-a ales praful. Așa-zisele succese cu care se tot laudă Becali sunt fake-uri, butaforii, kitschuri.
El doar a cumpărat „gloria”, pe cei care au adus-o i-a îndepărtat unul câte unul… Zenga, Protasov, Olăroiu, MM… Unele lucruri sunt neprețuite. Nici nu trebuie să te pricepi la fotbal pentru a înțelege asta. E de-ajuns să te uiți la televizor în zi cu meci de Ligă la reclama aceea la carduri. Carduri! Nu valize, pungi sau saci. Carduri!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER