E un început atipic de an. Fără isteriile televizate din finalul lui 2008. Preocuparea principală și generală este aceea de a gestiona o situație ce anul trecut pe vremea asta era greu de anticipat. Polemicile se poartă pe un ton domol și argumentele iau ușor-ușor loc țipetelor. Tema Uhrin la CFR e dezbătută firesc și contestatarii reclamă cu glas ferm, dar decent felul în care clujenii driblează o lege controversată. E o chestiune de moralitate, de principiu… Odată cu titlul de campioni, clujenii au luat un pic din infatuarea pe care o reclamau la bucureșteni. Nu își închipuie nimeni vreodată că ales să conducă echipa ar fi Jindra. Toți știm că Uhrin junior e principalul, dar ardelenii se uită în ochii tuturor și spun șiret: „E consilier!”. Altădată, portițele din regulamente se deschideau pentru bucureștene. Acum spre Ardeal, pentru o echipă ce își permite însă să plătească regește un tehnician fictiv. Mica șmecherie de care profită Clujul se opune politicii formațiilor din Capitală. Dispar fițele din fotbalul dâmbovițean. Nu se mai aruncă bani pe trans-feruri, și adepții hainelor de firmă încep să învețe „să se cârpească”. Rada poate fi brusc soluție pe banda stângă la Steaua. E ieftin, rezistent și dornic de o șansă. Scarlatache devine util pe dreapta la Dinamo. Tânăr, entuziast, de viitor. Rapid nu are soluții și se împrumută cu disperare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER