I-am văzut privirea lui Hagi în momentul în care Manolo Terzian butona laptopul pentru a accesa site-ul Stelei. Pe cel al Galatei era un „La mulți ani, Gheorghe Hagi!” cât tot ecranul. „E normal… Am jucat cinci ani acolo…”. Pe pagina electronică a echipei sale de suflet trona un „La mulți ani, Bicfalvi!” și undeva pierdut în textul acelei știri o referire la el. „Nu degeaba l-am promovat eu pe Eric”, a parat amar. Mai devreme răspunsese categoric la o întrebare delicată legată de țara unde s-a simțit mai mult apreciat, România sau Turcia: „Tot aici mă simt mai iubit și tot aici sunt acasă. E țara mea”. Truismele sunt enervante, dar nimic nu sintetizează mai mult întâmplarea decât fraza aceea supertocită cu avem talentul de a nu ne prețui valorile… Emisiunea de la Sport.ro din ziua lui Hagi a fost plină de pilde. Intervenția și discursul lui Stoicikov, care, lăsând la o parte faptul că a avut decența de a-și cere scuze după episodul cu „mămăligarii”, a impresionat. Bulgarul a spus ceva de genul: „Politicienii ar trebui să facă mai mult decât să se pozeze cu noi”. Parcă știa că legătura anterioară telefonică fusese cu premierul Emil Boc. A fost fără stenograme… Chiar, stenogramele discuțiilor dintre mari campioni ar face mult mai bine într-o perioadă în care pasaje citite sau auzite produc repulsie. Asta, ca și lipsa de reacție a celor „aleși” să aibă grijă de fotbal.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER