Columbianul Stelei părea a fi încă unul dintre mulții sud-americani aduși în România. Fotbaliști second-hand, ca majoritatea străinilor care vin în Liga lui Mitică. Pe cei peste medie îi numeri pe degetele de la o mână: Pereira, Kone, poate Cesinha, îl așteptăm și pe Wesley. Revenind la decarul Stelei… Îi ies două preluări din trei, nimerește câte un dribling – mai ales la antrenamente – plus o pasă. Nu strălucește, nu își justifică banii. Ieri, la Brașov, a fost apogeul mediocrității sale. A început pe bancă, după ce a ignorat repetatele avertismente date de Lăcătuș… A intrat în partea a doua pentru a limpezi jocul formației sale. Și a reușit. Să primească un cartonaș galben. Să rămână în ofsaid într-o situație favorabilă, să fie blocat de Abrudan la marginea careului mic…
S-a „revanșat” deviind decisiv la golul marcat de același Abrudan. Și a terminat apoteotic. Două cornere bătute penibil în jucătorul ăla despre care până ieri mulți se întrebau de ce mai stă să blocheze că nimeni nu dă în el. Ei bine, a venit Dayro. Și tot el a luat mingea la una din loviturile astea de la colț și a scăpat-o ca pe săpun, irosind poate ultima șansă de gol a echipei sale. Lucian Lipovan remarca simpatic: „E de la gel!”. Știe el ce spune, pentru că i-a povestit un fotbalist care l-a marcat acum ceva timp la o fază pe columbian că miroase a parfum mai ceva ca fetele în liftul din mall: „Noi cu Fastum gel sau transpirați și ăla… Zici că eram la Sephora…”. Și ca și cum asta nu era de ajuns, Moreno mai sare și la bătaie. La gâtul lui Răzvan Lucescu. Cum ar fi fost, de exemplu, ca atunci când juca în Spania, Denis Șerban al nostru să se fi repezit la fularul lui Del Bosque? Nervos, neputincios, inconsistent. Moreno. Și imaginea asta i se potrivește și Stelei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER