Sediile DNA sunt vizitate de oamenii din fotbal mai asiduu decât stadioanele. Jurnaliștii regretă că nu au făcut Dreptul. Ne-ar fi folosit mai mult. Conferințele de presă se succed cu repeziciune, toată lumea încă fără cătușe se dezvinovățește și aruncă pisica în curtea altuia. E o vânzoleală comparabilă cu disperarea ce îi cuprinde pe oameni după un cataclism. Fotbalul românesc arată ca un muribund în jurul căruia deja roiesc corbii. Se reașază taberele și jocurile de interese se întețesc. Miza continuă să fie enormă, iar atacurile directe și la persoană reîncep. Ce e cel mai trist, aceleași personaje, aceleași discursuri șmecherești, aceiași oameni căzuți în picioare. Tot Mircea Sandu vs Ioan Becali și Dumitru Dragomir jolly-joker sau la fel de bine arbitru. „N-au fost suficient de șmecheri și i-au prins. De asta sunt și mai trist”, „El mi-a băgat mortul în casă”, „Curat ca lacrima și drept ca lumânarea”. În ordine, ultimele trei citate memorabile din personajele amintite mai sus și care se încăpățânează să ignore calea unei retrageri încă decente. Nu e nimic nou. Lupii tineri Ionuț Lupescu și Gică Popescu au avut cariere respectabile ca fotbaliști, dar se acuză de multe ori chiar și reciproc pentru pete pe care și le-au identificat în trecutul apropiat… Sistemul e putred, iar oamenii care fac parte din el nu au credibilitate. La o curățenie temeinică e posibil să nu mai rămână nimeni și nu se vede nimeni venind din urmă. Marius Stan, MM Stoica – cu rezerva dosarului pe rol al transferurilor – sau Dinu Gheorghe ar putea fi soluții pentru revigorarea unui fotbal bolnav grav.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER