Toate stadioanele sunt dezolante fără suporteri… Dar Ghencea mai mult ca oricare. Am fost la meciul acela nejucat cu Villarreal când ningea ireal. Zăpada, ca și ceața, accentuează liniștea. O dă la maximum. Atunci am trăit ceva greu de povestit. O senzație unică pe un stadion, chiar dacă nu eram și nu sunt stelist. Era atât de cald totul! Am văzut și meciuri fără spectatori acolo și m-am simțit ca într-o peșteră părăsită.
Tribunele acelea aproape de gazon care pline freamătă, goale dau o senzație stranie. Pustietatea sperie și e asociată cu tristețea. Strigătele care se sparg metalic în peluze au ceva neomenesc. E greu să vezi și la televizor un meci fără spectatori.
Aceasta este adevărata dramă a Stelei. Că a ajuns să se bucure că nu își are spectatorii alături. Cea mai iubită echipă a ajuns să fie cea mai părăsită. Fără lot, fără antrenori, fără conducători, fără identitate, acum și fără spectatori… Și mai mult decât atât, Steaua a ajuns să facă unul dintre cele mai bune jocuri ale sale pentru că nu au fost oameni în tribună. Un meci frumos la care Craiova a contribuit decisiv. O finală tristă pentru Europa League, încheiată cu victoria Stelei. Jucătorii se bucură, suporterii la fel. Unii la vestiare, ceilalți la televizoare. Fanii însă sigur și-au dorit să sărbătorească victoria împreună. Doar ei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER