Steaua României agățată pe reverul sacoului. Simbol al lui Dinamo, „împrumutat” și de Rapid, cel mai în vogă antrenor din România își ia târziu o revanșă față de clubul care l-a refuzat, primind distincția cu același nume, Steaua, din mâinile președintelui României.
Dar de fapt este mult mai mult decât atât. Totul reprezintă împlinirea unui vis de demult pentru o familie. La trei ani, actualul selecționer visa cum ar fi să i se cânte imnul. Își îmbrăca tatăl cu tricoul de la Mondialul din ’70, lua și el unul care îi venea ca o fustă și își punea mama să cânte „Trei culori”. Se gândea că într-o zi va ajunge poate șef de stat, șef de orice, numai să i se cânte imnul, devenit între timp „Deșteaptă-te, române!”. Ieri, l-a ascultat în avanpremieră, intonat în ziua când tatăl său a primit cea mai înaltă distincție care poate fi acordată de președinție. Peste două zile îl va cânta el înainte de meciul cu Lituania. Poveste reală de familie, în care emoțiile nu țin cont de protocol și în care se plânge. Acum de bucurie. „Trebuie să fim o familie”, e îndemnul acela poate prea tocit și al naibii de real pe care antrenorii li-l transmit jucătorilor. A făcut-o cu tricolorii, însuși selecționerul la începutul săptămânii, prezentându-le un film cu imagini ale victoriilor românești. Familia în a cărei zodie se află fotbalul românesc are un nume, Lucescu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER