Campionatul acesta se încheie pe 11 iunie, dar rezultatele vor fi omologate la săptămâni bune după această dată. Pe vremuri, clasamentele se făceau cu creionul chimic cu mult înainte, acum se stabilesc cu pixul la zile bune după. Practic, ierarhia care va fi decisă în urma rezultatelor de pe teren ar putea și sunt informații că vor fi date peste cap de comisii. Culmea ironiei în sezonul când meciurile au părut că s-au jucat cel mai corect și când oameni din fenomen, vezi DNA Pitești, au plătit sau plătesc pentru nereguli.
Prin amânarea la nesfârșit a deciziei în cazul punctelor Timișoarei, Tribunalul de Arbitraj Sportiv se decredibilizează. Vorbim despre o instituție ce părea respectabilă și care anunțase inițial că va da verdictul la sfârșitul lui aprilie, după care a mai vehiculat vreo două termene prin mai, pentru ca la sfârșit să spună: „Pe 5 iunie, sigur”. Ei bine, totul s-a mutat pe 11 iunie. Incoerența deciziilor părea caracteristică numai comisiilor din România, dar TAS-ul s-a molipsit și amână la nesfârșit, inventând joaca de-a „uite punctele, nu-s punctele”. Acum și la cererea celor implicați. Se lucrează cu materialul clientului, cum ar veni.
În numele nevoii de corectitudine. Raționamentul e că, dacă nu se știe exact cum vor naviga punctele astea, meciurile ultimei etape vor fi jucate exclusiv pe teren. Adică FRF și, odată cu ea, FIFA certifică faptul că noi nu putem fi corecți decât dacă ne asigurăm la TAS. Chiar nu putem avea și noi un final normal de campionat? Oricum, evoluăm… Pe lângă cazul „Valiza”, dilema TAS e de-a dreptul onorantă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER