Dacă pentru Copos Rapid e farmecul vieții, pentru fotbal Copos e farmecul ignoranței. Textul de față s-ar putea compune numai dintr-o înșirurire de nume. Mihai Stoica, Dan Petrescu, Dinu Gheorghe, Cristiano Bergodi, Renzo Rossi și mulți mulți alții pe o listă interminabilă pe care s-ar putea regăsi inclusiv Mutu și Chivu, fotbaliști care nu au mai ajuns în Giulești pentru câteva mii de euro. Ei, alături de câștigătorul Cupei UEFA, Mircea Lucescu ori selecționerul naționalei, Răzvan Lucescu, au suportat de-a lungul timpului capriciile celui mai inconstant patron din fotbalul românesc. Omul care, atunci când îl avea pe unul dintre cei amintiți mai sus, alerga după altul. Așadar, antrenorii ori conducătorii amintiți mai sus sunt cei mai în vogă și au trecut măcar o zi, cazul lui MM, prin Giulești. Acum ei sunt disputați asiduu de Steaua, de Dinamo, sunt văzuți drept adevărați profesioniști care pot face performanță la orice echipă. În tot acest timp, Rapid agonizează. Sunt legi nescrise în fotbal. Așa cum jucătorii nu îl pot păcăli, nici patronii nu pot să îl negocieze la nesfârșit. Să facă o afacere, să aibă un scop, să profite de pe urma lui. Nu e întâmplător faptul că în ultimii ani Paszkany și Bucșaru, doi oameni discreți și cumpătați, au reușit ceea ce Copos, Borcea și mulți alții nu vor reuși poate niciodată: să joace în Liga Campionilor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER