Nu cred nici pe departe că Gică Popescu e vreun naiv care face ce face și cade la mijloc. Chiar și așa, ar avea o problemă despre care nu ne lăsase să știm atunci când era fotbalist și obișnuia să iasă cu capul sus și mingea la picior din situații mai grele. Iar problema asta de dată recentă probabil, de fapt sigur, l-ar împiedica să conducă un întreg fotbal românesc. Dar asta e altă discuție.
Gică Popescu, victima din dosarul transferurilor, mergând spășit să plătească taxe la stat, și Gică Popescu, stând dezamăgit și declarând: „Mă simt la fel de trist ca după meciul cu Suedia, de acum 15 ani”. Contrastant. Atunci și-a asumat tacit greșeala, acum a fost altfel… A ieșit, a vorbit și a părut sincer. Ca un jurământ pe ce a obținut fotbalul românesc mai frumos. Discursul lui Gică de ieri a fost necosmetizat: „Oi fi făcut eu multe, dar asta… asta chiar nu am făcut! În niciun caz intenționat!”. Un fotbalist de 18 ani și ceva înainte de Revoluție conștientizând asta… Cam greu. Numai când mă gândesc la cât de naivi arătau liceeni de atunci, cu cravatele acelea subțiri de piele…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER