Nicoliță

Bănel pare unul dintre puținii steliști care nu se entuziasmează pentru venirea lui Bergodi… Doar Pleșan, Lovin și Dayro au motive să fie mai supărați. Am enumerat deja patru fotbaliști care au fost titulari în echipa-tip din sezonul trecut, când Steaua a avut una dintre cele mai slabe clasări din istorie.

Dacă ultimii trei plătesc pentru problemele de disciplină și prin îndepărtarea lor se dă un exemplu clar că de acum înainte se pune accent pe atitudine și implicare mai mult decât pe orice, în cazul lui Nicoliță e altceva. Despre Bănel s-a spus mai mereu: „E bun, că fuge mult… Se agită. Nu e el prea valoros, dar compensează prin calitățile fizice”.

Clasicul „merge și așa”, ridicat la rang de mare merit de fostul selecționer, care la meciurile naționalei din străinătate îl titulariza necondiționat. Bergodi își credibilizează o dată în plus metodele pentru faptul că la antrenamente îi strigă în permanență lui Nicoliță să ridice capul din pământ, că nu este atlet.

Inimosul mijlocaș stelist se află în fața unui moment pe care trebuia să îl trăiască și să îl depășească de mult. E nevoie să se reinventeze, să încerce să iasă în evidență prin altceva decât prin cursele pe flancuri sau prin executarea cornerelor. Faptul că Bergodi îi spune în față că e necsar să poată mai mult pentru a fi titular trebuie să îl mobilizeze, nicidecum să îl demotiveze.