Războiul nimănui

Placa aceea cu presa care face interesele unui club sau altul și care înaintea unui joc important creează atmosferă intenționat am auzit-o de nenumărate ori. Inclusiv din partea lui Borcea. Ceea ce se întâmplă acum și modul în care unii conducători de club, cu el în frunte, tensionează naționala înaintea meciului cu Franța arată micimea oamenilor din fotbalul românesc și lipsa lor de scrupule. Răzbunări, polițe și interese. Cred că selecționerul a greșit fundamental ieșind să le răspundă, în loc să mai petreacă zece minute cu jucătorii naționalei. Lucescu junior nu e un naiv, știe foarte bine în ce a intrat și are o singură modalitate de a replica, pregătind echipa națională și ignorându-i pe „contestatari din interes”. Evoluții bune și rezultate pe măsură. E clar că spre deosebire de Pițurcă el are presă bună și un contingent de oameni de fotbal gata să îl muște înainte, în timpul și după meciuri, indiferent de minut și scor.
Două victorii puțin scontate îi măresc lui Borcea la maximum volumul decibelilor. Discursul lătrat și isteric e apanajul oamenilor care nu au argumente. Tamaș și Marius Niculae au confirmat în ultima săptămână, e drept, dar abia atunci când lotul era deja stabilit. Dinamo fusese o echipă oarecare cu Slovan și cu CFR acasă. Atunci nici Turcu nu ar fi convocat pe nimeni. Bănel, la lot după un meci în care o țară întreagă a văzut în derby cum mingea sare din el ca din colțul mesei, și Costea, cel trimis la echipa a doua pentru că i s-a urcat fotbalul la cap, sunt alte nume vehiculate stupid. Dincolo de războiul Borcea – Lucescu, ce era clar că a început după ultimul meci jucat de Răzvan în „Ștefan cel Mare” și câștigat cu 2-0, declarațiile acestea inutile poluează atmsofera într-o echipă națională care începuse să creadă că se poate învinge în Franța. Odată în plus conducătorii noștri sfertodocți ies în față când ar trebui să îi lase pe jucători să fie protagoniști.