La tribuna zero a stadionului din Ghencea, un suporter tricolor cu tricou și tot arsenalul mânuie un BlackBerry ultimul răcnet: „Ia uite, mă, Suedia a dat gol în minutul 90″. Noua generație de suporteri e puțin numeroasă, apatică și indiferentă. Naționala aproape că nu mai interesează pe nimeni. Ghencea arată ca la un meci al Stelei cu Gloria Bistrița. Indicațiile antrenorilor se aud, iar pâlcurile de suporteri se răfuiesc sporadic cu Gigi Becali și râd de nefireasca alăturare de la oficială, cu Borcea ținându-i isonul patronului stelist. Pe gazon, naționala e lentă, previzibilă și are frâna de mână trasă. Din faze decupate de pe la câte un antrenament se naște câte o deviere și câte un Marica singur cu portarul. Dar vârful lui Stuttgart alege scărița în locul șutului sănătos spre gol. O seară ciudată la capătul căreia rămâi cu un sentiment nedefinit, sălciu. După absenteismul de la voturi, românii au uitat și drumul spre stadionul naționalei. Vremurile cu Ghencea plină ochi înainte cu o oră de începerea partidei și cu stadionul bubuind „România!” sunt apuse. Acum ne uităm pe mobil la scorul din celelalte grupe și ne bucurăm cu întârziere la golul lui Bucur din fața noastră pentru că îl aflăm de pe BlackBerry.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER