Strict fotbalistic despre Steaua nu s-a mai vorbit de foarte mult timp. Cum joacă, ce joacă, dacă joacă. Nu că meciul cu Bacăul ar fi relevant în acest sens. Nu am fost și nici nu sunt fan Stoichiță, dar mi se pare că misiunea celui supranumit cândva „Lippi” e una ingrată și că primește nedrept valul de contestări. Dintre atâția tehnicieni câți a avut Steaua în perioada Becali, el este singurul care nu e judecat prin prisma a ceea ce a făcut pentru Steaua sau a ceea ce ar putea face. Dacă Lăcătuș, Dorinel, Hagi și toți ceilalți au avut circumstanțe atenuante.
Stoichiță s-a trezit peste noapte asociat cu Becali, deși în toate intervențiile avute înainte de reîntoarcerea în Ghencea omul a fost onest în declarații, discursul său a fost unul echilibrat, neezitând să critice atunci când era ceva de criticat. E un antrenor care a acumulat experiență, uneori în țări exotice, și care dă senzația că vrea să facă meseria asta din plăcere. Are viziune, nerv și dorință. Pentru că la sfârșitul anilor 90, când se lupta cu Rapidul lui Lucescu și cu Dinamo condus de Dinu, era foarte tânăr, Stoichiță e perceput eronat totuși prea bătrân acum… El poate aduce ceva din spiritul ante-Becali. Subliniez „ante” pentru că în Ghencea e moda „anti” orice… Anti-Becali, anti-Stoichiță, anti-Panduru, anti-orice. Parcă și anti-Steaua.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER