Zoltan

Dincolo de meciul Urziceniului de diseară, de recidiva accidentării lui Tănase, de supărarea cumva justificată a lui Borcea ori de Rapidul renăscut, din ziarul de azi putem afla ce înseamnă ideea de sport în stare pură.
Zoltan Kelemen este numele unui patinator de 22 de ani care în weekend-ul trecut a obținut calificarea la Jocurile Olimpice de iarnă, care vor avea loc la începutul lui 2010 în Canada. Patinează pe semnătură cu un handicap major – nu are un ochi – ,dar și-a îndeplinit visul.
Sporturile de iarnă nu au tradiție la noi și mediatizarea celor care practică schiul, bobul sau patinajul este aproape inexistentă. Povestea lui Zoltan impresionează și este, nu încape nicio discuție, aceea a unui adevărat învingător. Ierarhiile, medaliile, podiumul, competiția însăși reprezintă prea puțin atunci când vorbim despre așa ceva. Aici e despre oameni, nu numai despre sportivi. De obicei se spune că și sportivii sunt oameni, pentru a le „scuza” slăbiciunile. În cazul de față vedem cu toții cum sportul, ideea de a crede în ceva, te face să fii supraom. Faptul că un accident stupid în copilărie l-a făcut să își piardă un ochi nu l-a putut împiedica pe Zoltan să creadă, să viseze și să reușească. Antrenat de atât de familiarul Cornel Gheorghe – numele ce însoțea toate competițiile de patinaj – ,Kelemen ne va face pe toți să ne uităm la concursul de peste patru luni și să îl susținem mai mult decât îl susțineau francezii pe Philippe Candeloro. E mult mai mult decât se vede. Zoltan simte gheața, simte patinajul. El simte pur și simplu. De aceea este frumos sportul. Pentru că sunt oameni care îl simt, care nasc pasiuni și trăiesc povești. ProSport vă spune la prezent începutul acesteia. Săptămâna viitoare, într-un reportaj tulburător, veți descoperi ce alte sacrificii a mai făcut acest tânăr. Într-un an în care România nu a mai câștigat nimic, Zoltan demonstrează tuturor că sportul este, de fapt, viață!