44 la sută acela al Stelei din sondaje nu mai are nicio valoare. Nici 16-le lui Dinamo… În România, fotbalul se joacă în spatele porților închise. E cel mai simplu să iei decizii facile. Să tratezi cu paliative și de ochii lumii situații care ar necesita mai multă atenție și mai multă responsabilitate. Suspendarea stadioanelor nu rezolvă nimic. De etape bune, Copos, Borcea, Turcu, Becali, adică patronii formațiilor bucureștene, sunt contestați vehement. E dreptul celor care plătesc bilet să nu fie de acord cu politica oamenilor din conducere. Sigur că e de discutat tonul și modul folosit. Nu putem încuraja înjurăturile, e clar că tot omul normal militează pentru o civilizare a celor care merg pe stadioane. Pentru decență.
Fotbalul este al celor din tribune. Mai mult decât al patronilor, al conducătorilor de federații, chiar decât al antrenorilor ori jucătorilor. Nicăieri în lume nu sunt alungați fanii . E cel mai ușor să zici că toți sunt huligani, că se iau unii după alții. Am citit un comunicat al PCH. E mult mai logic, mult mai închegat decât orice discurs auzit din partea oricăruia dintre conducători. Fotbalul e atât de frumos pentru că unește oameni, naște pasiuni și lasă în urmă povești. Chirurgul, avocatul, milițianul, pompierul și gunoierul ajung să creadă într-un jucător, să pună suflet pentru o echipă, să sufere pentru un rezultat. Simultan și puternic. Este un spirit al locului. Care nu poate fi îngrădit. Lacătele de pe stadioane nu fac decât să întristeze și să înrăiască. Ascultați-i, înțelegeți-i și arătați-le că sunteți conștienți că fără ei nu ați fi decât patronii unor terenuri pustii. Fără Gigi, Cristi, George și Vasile se poate, fără milioanele de fani, e sută la sută că fotbalul ar muri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER